In primul rand: LA MULTI ANI !
Odata cu inceperea antrenamentului pentru sezonul 2012, mi-am adus aminte cu drag de momentele frumoase din anul ce a trecut, asa ca le-am pus cap la cap si sper ca a iesit ceva frumos.
Untitled from Paraschivu Sergiu on Vimeo.
joi, 1 decembrie 2011
marți, 15 noiembrie 2011
Fight Club.
Fight club, un film pe care nu ma satur sa-l revad. Cred ca l-am vazut de vreo 4-5 ori si o voi mai face.
Filmul il prezinta in rol principal pe Brad Pitt drept Tyler Durden. E un film de esenta, un film care iti da mintea peste cap prima oara, si de fiecare data cand il vezi descoperi inca o chestie care prima oara nu ai observat-o. E un film plin de mesaje.
Tyler este tipul rebel. Oricine a vazut filmul poate constientiza ca incercand sa adopti atitudinea lui Tyler te-ar duce la nebunie,la multe probleme sau chiar o viata in inchisoare, dar nu asta este scopul filmului.
Ideea filmului este ca Tyler reprezinta furia oamenilor impotriva celei mai negre versiuni a visului american: parada nesfarsita de reclame TV, mentalitate de consum si materialism; lipsa de sens si scop a oamenilor, cursa sobolanului si vidul spiritual.
Am gasit undeva si o lista interesanta care prezinta intr-o mica masura mesajul filmului, direct prin replicile lui Tyler. Cei care l-au vazut, in timp ce veti citi va veti aminti vocea personajului. Acesta este motivul pentru care am lasat textul in engleza.
1. Nu fi un consumator fara minte.
"We’re consumers. We are by-products of a lifestyle obsession. Murder, crime, poverty, these things don’t concern me. What concerns me are celebrity magazines, television with 500 channels, some guy’s name on my underwear. Rogaine, Viagra, Olestra"
"The people I know who used to sit in the bathroom with pornography, now they sit in the bathroom with their IKEA furniture catalogue. You buy furniture. You tell yourself, this is the last sofa I will ever need in my life. Buy the sofa, then for a couple years you’re satisfied that no matter what goes wrong, at least you’ve got your sofa issue handled. Then the right set of dishes. Then the perfect bed. The drapes. The rug. Then you’re trapped in your lovely nest, and the things you used to own, now they own you "
" You are not your job. You are not how much money you have in the bank You are not the car you drive."
2.Fa ceva semnificativ.
"This is your life and it’s ending one minute at a time."
"Every word you read of this useless fine print is another second off your life. Don’t you have other things to do? Is your life so empty that you honestly can’t think of a better way to spend these moments?"
"What would you wish you’d done before you died? You have to know the answer to this question!"
"If you died right now, how would you feel about your life?"
3. Transforma relatiile temporare neimplinite.
"Single-serving sugar, single-serving cream, single pat of butter. The microwave Cordon Bleu hobby kit. Shampoo-conditioner combos, sample-packaged mouthwash, tiny bars of soap. The people I meet on each flight? They’re single-serving friends."
"Single-serving sugar, single-serving cream, single pat of butter. The microwave Cordon Bleu hobby kit. Shampoo-conditioner combos, sample-packaged mouthwash, tiny bars of soap. The people I meet on each flight? They’re single-serving friends."
4. Calea catre iluminare, este munca din greu.
"I don’t wanna die without any scars."
"Hitting bottom isn’t a weekend retreat. It’s not a… seminar."
"Without pain, without sacrifice, we would have nothing."
"And then, something happened. I let go. Lost in oblivion.
Dark and silent and complete. I found freedom. Losing all hope was
freedom."
"It’s only after we’ve lost everything that we’re free to do anything."
duminică, 13 noiembrie 2011
Intrebari fundamentale pentru identificarea scopului tau.
Am gasit articolul pe un site pe care il urmaresc.
Unele dintre intrebarile pe care le vei citi in lista de mai jos ar putea sa te ofenseze, sau sa te intrige sau sa te contrarieze. Altele ar putea sa declanseze o revelatie in mintea ta!
Un filozof grec spunea ca "viata este asemeni unei corabii, are nevoie de o destinatie, altfel va pluti in deriva fara un scop si la un moment dat se va izbi de stanci"
Am descoperit practic si uneori accidental, ca o intrebare bine pusa in legatura cu scopul in viata poate declansa schimbari uriase in bine in viata unui om. Raspunsul de tip revelatie la o astfel de intrebare inspirata poate declansa un intreg set de decizii majore.
Motivul este evident:
Cand realizezi ca nu te afli pe drumul cel bun primul lucru pe care il ai de facut este sa te opresti din mers. Iar daca realizezi ca te afli pe drumul cel bun, atunci bucura-te pur si simplu de calatorie.
Si in primul caz si in al doilea, setul de intrebari care urmeaza iti poate fi de foarte mare folos.
- Ce iti place sa faci atat de mult, incat ai plati pentru asta?
- Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine?
- Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
- Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
- Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
- Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
- Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
- Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
- Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa?
- Ce ai face daca nu ti-ar fi frica ?
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
Discursul lui Steve Jobs.
Poate ca unii dintre voi nu stiu prea multe despre Steve Jobs, stiti ca a murit de curand, ca e unul din cei mai bogati oameni de pe planeta, ca printre altele este parintele Apple.
Jobs, caracterizat mai intai de toate de viziunea extraordinara, si-a dezvaluit, gandurile despre moarte si motivatie: "Sa iti amintesti ca vei muri este cea mai buna cale pe care o stiu eu de a evita capcana de a gandi ca ai ceva de pierdut".
Cat despre "drumul" pana a ajunge unul din cei mai bogati oameni ai planetei, sau despre principiile si experientele sale de viata va invit sa ii urmariti discursul pe care l-a tinut in 2005 in fata studentilor de la universitatea Stanford care se axeaza pe trei povesti interesante despre "unirea punctelor", "iubire si pierdere" si despre moarte.
Jobs, caracterizat mai intai de toate de viziunea extraordinara, si-a dezvaluit, gandurile despre moarte si motivatie: "Sa iti amintesti ca vei muri este cea mai buna cale pe care o stiu eu de a evita capcana de a gandi ca ai ceva de pierdut".
Cat despre "drumul" pana a ajunge unul din cei mai bogati oameni ai planetei, sau despre principiile si experientele sale de viata va invit sa ii urmariti discursul pe care l-a tinut in 2005 in fata studentilor de la universitatea Stanford care se axeaza pe trei povesti interesante despre "unirea punctelor", "iubire si pierdere" si despre moarte.
Trageti cortina: Incepe Balul !
Balul bobocilor din Colegiul National Traian Lalescu a avut loc ieri.
La acest spectacol ai sansa sa participi de 2 ori in liceu, Balul bobocilor cls 9 respectiv Balul gascanilor cls 12. Unii participa doar la boboci, altii n-au tupeu atunci si prind curaj abea in a 12-a, iar altii spun " da ce, n-am alta treaba ?". E adevarat, suntem ocupati.
Am participat si eu, fara ezitari, eram hotarat. Nu vroiam sa am regretul asta. E cel mai urat lucru, sa traiesti cu regrete: ca n-am facut aia, ca daca faceam aia, pff ce fraier am fost. Nu va iertati nimic ! Faceti tot ce se poate.
Partenera mea ? e roscata, o cheama Paula si nu face pudding bun de savurat.
Acesta a fost videoclipul nostru de prezentare:
Au urmat apoi proba cu intrebari si proba de talent. Aici impreuna cu 3 colege am realizat un buletin de stiri haios din liceul nostru.
Eu am prezentat stirile din sport. Aveam mai multe idei, poate nu chiar cele mai bune, dar in cele din urma a trebuit sa rezum totul la o singura stire :
dupa care l-am ajutat pe Orlando la piesa de teatru Aspirina si Piramidonul care o puteti vedea in original la linkul urmator :http://www.youtube.com/watch?v=GkytqOo9CJ8
Dupa aceste probe nu foarte solicitante, am fost desemnat mister popularitate.
A fost un bonus, scopul fiind sa ma simt bine si sa-mi fac amintiri frumoase, ceea ce l-am indeplinit inainte ca balul sa inceapa macar. E frumos sa auzi sala cum urla si aplauda datorita tie. Ii admir pe artisti pentru asta.
Inca nu am vazut filmarea cu intreg balul, dar cred ca a iesit ceva, desi mie nu mi s-a parut bine pus la punct. Dar a fost frumos si in final sugerez oricarui licean, sa participe macar odata la bal ! Dupa ce va trece balul iti vei da seama ca a meritat fiecare secunda de stres, de momente in care te culci la 2, de momente in care nu-ti ies lucrurile asa cum vroiai si nu esti singur, mai ai si altii cu tine carora le e frig, de exemplu :)).
De asemenea si Paula a iesit "miss popularity". A fost deosebita si ma bucur ca am participat alaturi de ea.
A fost frumos.
Cortina va rog !
La acest spectacol ai sansa sa participi de 2 ori in liceu, Balul bobocilor cls 9 respectiv Balul gascanilor cls 12. Unii participa doar la boboci, altii n-au tupeu atunci si prind curaj abea in a 12-a, iar altii spun " da ce, n-am alta treaba ?". E adevarat, suntem ocupati.
Am participat si eu, fara ezitari, eram hotarat. Nu vroiam sa am regretul asta. E cel mai urat lucru, sa traiesti cu regrete: ca n-am facut aia, ca daca faceam aia, pff ce fraier am fost. Nu va iertati nimic ! Faceti tot ce se poate.
Partenera mea ? e roscata, o cheama Paula si nu face pudding bun de savurat.
Acesta a fost videoclipul nostru de prezentare:
Au urmat apoi proba cu intrebari si proba de talent. Aici impreuna cu 3 colege am realizat un buletin de stiri haios din liceul nostru.
Eu am prezentat stirile din sport. Aveam mai multe idei, poate nu chiar cele mai bune, dar in cele din urma a trebuit sa rezum totul la o singura stire :
dupa care l-am ajutat pe Orlando la piesa de teatru Aspirina si Piramidonul care o puteti vedea in original la linkul urmator :http://www.youtube.com/watch?v=GkytqOo9CJ8
Dupa aceste probe nu foarte solicitante, am fost desemnat mister popularitate.
A fost un bonus, scopul fiind sa ma simt bine si sa-mi fac amintiri frumoase, ceea ce l-am indeplinit inainte ca balul sa inceapa macar. E frumos sa auzi sala cum urla si aplauda datorita tie. Ii admir pe artisti pentru asta.
Inca nu am vazut filmarea cu intreg balul, dar cred ca a iesit ceva, desi mie nu mi s-a parut bine pus la punct. Dar a fost frumos si in final sugerez oricarui licean, sa participe macar odata la bal ! Dupa ce va trece balul iti vei da seama ca a meritat fiecare secunda de stres, de momente in care te culci la 2, de momente in care nu-ti ies lucrurile asa cum vroiai si nu esti singur, mai ai si altii cu tine carora le e frig, de exemplu :)).
De asemenea si Paula a iesit "miss popularity". A fost deosebita si ma bucur ca am participat alaturi de ea.
A fost frumos.
Cortina va rog !
vineri, 28 octombrie 2011
luni, 24 octombrie 2011
Ultima cursa din an
Duminica trecuta am participat la Aliencycling Maraton, de la Zalau, unde am "sarbatorit" sfarsitul sezonului, dar nu cu sampanie si vin, ci cu Coldrex si ACC, pentru ca drept consecinte a virozelor din ultima vreme, eu si George am cazut prada racelii.
Asta a fost si cauza caruia ne-am mutat la 30 km de la 50, ne-am gandit ca din 2 rele, cea mai mica e mai ok.
Cand sunteti raciti, NU concurati ! Sunt cateva consecinte nu prea convenabile, daca nu ascultati de medic.
Cu toate astea nu m-am putut abtine, iar dupa start am ramas o perioada cu cei fruntasi, dupa care constrans de puls, care nu scadea sub 200, a trebuit sa o las mai moale. M-a uimit si pe mine pulsul asta, dar cred ca e rezultatul neantrenamentului de o luna si a racelii.
A fost un concurs frumos, a meritat sa mergem pana la Zalau , desi seara dinainte cam regretam, si drum lung si traseu scurt, si racit, ce caut eu aici ?
Cu toate acestea, cazarea impecabila la Vila President (recomand), masa copioasa la King, traseul deosebit si organizatorii caldurosi au avut grija sa avem parte de o sedere placuta.
La concurs am obtinut locul 2, cu un puls mediu de speriat, 188 desi nu am fortat aproape deloc.
Acum imi refac fortele si cat de curand voi incepe antrenamentul pentru sezonul viitor.
La final un videoclip de la start.(ca sa nu va plictisiti dati direct la minutul 9 ). Toate cele bune si sa fiti cat de cuminti vreti voi ! Arrivederci !
vineri, 21 octombrie 2011
vineri, 14 octombrie 2011
De final de sezon.
Frumos a fost ! Acum urmeaza sezonul de iarna care sper sa fie la fel de plin (o sa fie, dar cu teme la scoala).
Cat despre sezonul de mtb, a fost o vara plina de concursuri, uneori chiar 2-3 intr-un weekend, ceea ce e bine pentru toti. Ciclismul devine din ce in ce mai cunoscut si incet ne apropiem de ceea ce vedem in alte tari.
Personal, calendarul meu a cuprins cam 25 de concursuri din care am reusit sa particip la 18 dintre ele, unele le-am ratat din motive de sanatate, altele din cauza ca participam in alta parte sau din alte motive..
Retrospectiva este ca, din 18 concursuri la care am luat parte, am reusit sa obtin 13 podiumuri (numarul meu norocos)
.Au fost concursuri la care am participat pentru prima oara cum ar fi : Prima evadare, Defileul Jiului, Tarcu maraton, DHS maraton, Baia Mare , Tusnad maraton, Predeal Trophy,Dracula Bike Fest, Nationalele de maraton si Geiger unde n-am fost de 2 ani. Au fost concursuri din care am ramas doar cu experienta si invataturi care imi vor fi utile in viitor.
Au fost concursuri unde ma intrebam de ce fac eu sportul asta ? Cand as putea sta acasa, jucand CS ca alti copii. De vreo 2 ori m-am gandit sa abandonez, la unele aproape plangeam de frig sau durere, sau amandoua. Probabil va ganditi acum, chiar n-am altceva de facut ?
Chiar nu regret nimic. Pentru ca dupa fiecare cursa, care credeam ca e cea mai grea de pana acum, cand ajungeam in haine curate dupa dus, eram bucuros si multumit ca am trecut si prin asta si ma gandeam ca poate, totusi revin si la anul.
Alteori eram bucuros conducand cursa, ca apoi sa vina cel de pe locul 2 sa-mi dea o "palma" sa ma trezesc. Uneori am pierdut locul 1 la 1 secunda, alteori la 10 secunde, 40 de secunde, 2 minute si tot asa.
Dar au fost si curse in care ii multumeam lui Dumnezeu ca ma aflu in locul acela, facand acest sport
Au fost curse care au facut diferenta fata de restul, curse in care emotiile si adrenalina erau in meniu.
Astazi am facut adunarile, iar statisticile arata ca am petrecut peste 240 de ore pe bicicleta si am parcurs peste 4300 de km. Pentru anul viitor obiectivul este sa dublez numarul de ore.
Dintre 4 obiective ale sezonului mi-am indeplinit 1, la Medias, iar la BMM am fost aproape la cateva secunde, la Maros am reusit doar un loc 3 fata de ce imi propusesem, la nationalele de XCO am facut o gafa, iar la cele de maraton am obtinut doar locul 4, destul de aproape de bronz, ceea ce n-ar fi fost deloc greu, dar atat s-a putut.
Drept "petrecere", voi participa weekend-ul viitor la Zalau cu extraterestrii.
Nu in ultimul rand, vreau sa multumesc sponsorului Maros Sport , echipei Team Maros si mecanicului meu, domnul Dani, care impreuna au facut ca totul sa fie posibil si fara de care acest sezon nu ar fi fost la fel de plin si frumos.
Multumesc !
Am atasat pentru voi , trailerul la unul din cele mai interesante filme cu mtb la care m-am uitat. Recomandabil sa vedeti filmul, HD.
Ne vedem la Zalau.
luni, 10 octombrie 2011
Prima zapada la nationale.
Asa cum spuneam in postarea anterioara, cu usoara nostalgie, week-endul acesta s-a incheiat oficial sezonul competitional de mtb 2011 pentru mine. Odata cu incheierea sezonului, am prins si prima ninsoare. Ieri participam impreuna cu George la nationalele de maraton, organizate la Campul Cetatii, langa Sovata.
Pentru mine au fost 2 ture a cate 33 de km, cu o diferenta totala de nivel de aproximativ 1500 m. Unul din cele mai usoare trasee pe care am mers, foarte favorabil soselarilor. Chiar si asa, a fost unul din cele mai dure concursuri la care am fost. Cel mai puternic adversar pentru toti dintre noi, a fost chiar Frigul. Temperatura scazuta si ploaia usoara au fost ingredientele care ne-au facut viata mai grea.
Dupa o urcare de 17 km, in varf te astepta ninsoare si 0 grade, iar apoi o coborare de 15 km unde daca nu erai echipat corespunzator, puteai avea mari probleme. In cazul meu, ar fi fost primul abandon, daca Georgianu' nu m-ar fi avertizat ce ma astepta. Chiar inainte de plecare, in fata blocului a insistat sa-mi iau echipament lung si manusi. Am tratat putin superficial, dar l-am ascultat, ca apoi in timpul cursei sa-i multumesc in gand din minut in minut. Nu se stie ce se intampla cu mine, daca nu era el sa-mi spuna. Nu-i mai multumesc , ca s-a saturat si el, dar il felicit pentru ca el este noul Vicecampion la categoria U23.
Inainte de cursa, imi spusese:" Ba zapada, fi atent ! Tre' sa ne intoarcem acas' cu minim o medalie". Cum asta, nici noi nu stiam, caci adversari seriosi s-au aratat la ambele categorii. El a avut de furca cu Stancu, Tintea, Grosu si altii. Iar eu cu aceiasi adversari de la nationalele de XCO , Geiger, Maros si Banat care au reusit si de data asta sa completeze podiumul. Dupa 2 saptamani de pauza, una de nevoie, iar alta din cauza racelii, am reusit totusi sa obtin locul 4 pe un traseu care nu m-a avantajat deloc. George a "scapat turma" si astfel ne-am indeplinit scopul. Desi dupa asa ger, cred ca ne-ar fi fost mai cald cu 2 medalii la gat (ca n-aveam fulare:). Asta e, ne pregatim mai bine si lupta continua.
Pentru mine au fost 2 ture a cate 33 de km, cu o diferenta totala de nivel de aproximativ 1500 m. Unul din cele mai usoare trasee pe care am mers, foarte favorabil soselarilor. Chiar si asa, a fost unul din cele mai dure concursuri la care am fost. Cel mai puternic adversar pentru toti dintre noi, a fost chiar Frigul. Temperatura scazuta si ploaia usoara au fost ingredientele care ne-au facut viata mai grea.
Dupa o urcare de 17 km, in varf te astepta ninsoare si 0 grade, iar apoi o coborare de 15 km unde daca nu erai echipat corespunzator, puteai avea mari probleme. In cazul meu, ar fi fost primul abandon, daca Georgianu' nu m-ar fi avertizat ce ma astepta. Chiar inainte de plecare, in fata blocului a insistat sa-mi iau echipament lung si manusi. Am tratat putin superficial, dar l-am ascultat, ca apoi in timpul cursei sa-i multumesc in gand din minut in minut. Nu se stie ce se intampla cu mine, daca nu era el sa-mi spuna. Nu-i mai multumesc , ca s-a saturat si el, dar il felicit pentru ca el este noul Vicecampion la categoria U23.
Inainte de cursa, imi spusese:" Ba zapada, fi atent ! Tre' sa ne intoarcem acas' cu minim o medalie". Cum asta, nici noi nu stiam, caci adversari seriosi s-au aratat la ambele categorii. El a avut de furca cu Stancu, Tintea, Grosu si altii. Iar eu cu aceiasi adversari de la nationalele de XCO , Geiger, Maros si Banat care au reusit si de data asta sa completeze podiumul. Dupa 2 saptamani de pauza, una de nevoie, iar alta din cauza racelii, am reusit totusi sa obtin locul 4 pe un traseu care nu m-a avantajat deloc. George a "scapat turma" si astfel ne-am indeplinit scopul. Desi dupa asa ger, cred ca ne-ar fi fost mai cald cu 2 medalii la gat (ca n-aveam fulare:). Asta e, ne pregatim mai bine si lupta continua.
marți, 4 octombrie 2011
Tata Bogat-Tata Sarac
„Principalul motiv
pentru care oamenii se luptă cu dificultăţile financiare este acela că
au trecut prin şcoală fără să înveţe nimic despre bani. Rezultatul este
că învaţă să lucreze pentru bani… dar nu învaţă niciodată să pună banii
să acţioneze pentru ei.“
Robert T. Kiyosaki
„Îmi iubesc copiii
şi vreau să fac tot posibilul pentru ca ei să aibă parte de cea mai bună
educaţie! Învătământul tradiţional, deşi este foarte important, nu mai
este de ajuns. Trebuie să înţelegem cu toţii ce sunt banii şi cum
lucrează ei.“
Sharon L. Lechter
Puteti descarca cartea "Tata Bogat- Tata Sarac" de la linkul urmator- http://www.mediafire.com/?hzqood804rlw6j7
Tată bogat, tată sărac…
- Aruncă în aer mitul care spune că trebuie să câştigi mult ca să te îmbogăţeşti.
- Combate ideea potrivit căreia, dacă ai o casă, eşti înstărit.
- Le arată părinţilor de ce nu se pot baza pe sistemul de învăţământ, dacă vor să-şi vadă copiii învăţând câte ceva despre bani.
- Defineşte odată pentru totdeauna activele şi pasivele.
- Vă învăţa ce şi cum să le spuneţi copiilor despre bani, astfel încât să aibă succes financiar în viitor.
| „Tată bogat, tată sărac este un punct de plecare pentru toţi cei care doresc să deţină controlul asupra propriului lui viitor financiar.“ | ||||
vineri, 30 septembrie 2011
A trecut si Maros Marathon.
Am intarziat cu postarea, sa nu uitam ca pentru unii a inceput scoala. Una peste alta, concursul a avut loc duminica trecuta in Gilau, langa Cluj. Organizat anul acesta pentru a V-a oara, concursul a oferit din nou o provocare pentru cei mai multi dintre noi. Pe final de sezon, speram ca la Maros sa merg cel mai bine fiind antrenat dupa toate concursurile de peste vara, m-am straduit si in ultimele saptamani sa prind o forma de varf dar cred ca am exagerat un pic.
Mi-am dat seama de asta dupa ce pe prima urcare nu ma simteam chiar in elementul meu, trageam de mine sa tin ritmul lui Tudor colegul meu in timp ce ma uitam la ceas care imi arata puls undeva la 200.
Eram destul de demoralizat ca ma misc cam slabut fata de cum ma asteptam dar cred ca imi dau seama de ce:
In prima curba, la intrarea pe offroad, eram in prima linie, iar de acolo am tot pierdut pozitii iar asta e posibil sa ma fi demoralizat, chiar am citit undeva fenomenul acesta. La alte concursuri, cum ar fi Banat Maraton, am plecat din spatele plutonului, neavand un start tocmai bun, chiar si asa am recuperat atunci suficiente pozitii, moralul crescandu-mi cu fiecare concurent depasit. Atunci am ajuns sa-i prind pe cei din fata si cu toate ca n-am castigat eram multumit de cum m-am simtit si cum am mers la cursa aia.
Sa revenim. Dupa ce m-a prins si "nea George" din spate, am inceput sa ma calmez, mergeam in spatele lui si pulsul scazuse. Ma simteam bine, iar dupa cateva minute de incalzire am inceput cursa de recuperare, crestea iar moralul dar si durerile de spate.
Au inceput apoi coborarile care le-am resimtit pentru ca am umflat cauciucurile un pic cam mult, din frica de a nu face snake.
Am oprit la primul punct de alimentare sa-mi umplu bidonu, cand din spate vad ca trece in goana Cristi Jidovu, ma grabesc si eu, iar de acolo ne-am urmarit pe dealurile din Austria. L-am prins apoi la push bike, iar coborarea pana in asfaltul dinainte de Pape am facut-o impreuna.
Aici cand incep urcarea, vad in fata un echipament Cerone si il recunosc pe Vlad, trec repede de el, il incurajez sa vina dupa mine, dar ramane in spate. Acum cand ma uit in poze vad ca Losonczi era pe locul 3 inainte de Pape.
Cum a reusit sa fuga fara sa-l zaresc macar ? Ma distantez de Vlad, si pe Pape ma simt bine, il prind si pe Oli care imi zice sa ma calmez ca vin 2 km de "crima". Ii spun ca stiu la ce sa ma astept si imi vad de treaba mea. Ajung in varf sus in pozitia 9 la general de acolo incepe coborarea, iar intr-o bifurcatie gresesc cu Cristi din cauza vitezei si ne oprim. Din spate vine tare Oli si dus a fost.
Continuam impreuna intr-un ritm alert, doar-doar mai prindem pe cineva. Oli parca se pierduse in zare. Trecem si de a 2-a portiune de asfalt, iar dupa portiunea valurita cand trebuia sa viram dreapta in dreptul indicatorului , aici Cristi greseste si o ia tot inainte, nu vazuse nici X-ul. Eu aveam o banana in gura, inghit repede si incep sa strig, nu ma aude si fluier cat pot dupa el, parca avea castile in urechi. N-am avut ce sa fac mai mult si continui cursa. Peste rau incepe un push-bike unde la 50 de m in fata il vad din nou pe Oli.
Ma apropii de el si cand ma pun pe bicicleta dupa cativa zeci de metrii incep sa ma ia crampele. Eu care pana nu de mult ma laudam ca nu stiu ce sunt alea. Desfac gelul de la Marius, beau apa si astept. Nu se intampla nimic, simt ca acuma acuma ingheata un muschi, si incep cu masaj traditional ca la box, care din fericire da rezultate, dar nu fortez prea mult. Ma prinde si Cristi din spate care imi multumeste, ma auzise si si-a dat seama ca e ceva gresit. Trece de mine destul de rapid. Parca atunci cand vi din spate si stii ca ai de recuperat, dupa o ratacire, dupa o pana, dupa o ceva, parca ai super-puteri.
In cele din urma, vad borna de 3 km, ma uit in spate si zic "sunt in grafic". Mai urmeaza coborarea aceea frumoasa pe "coridorul" din padure si in acul de par ajung iarasi in spatele lui Cristi si Oli. Deja resimteam si bratele si aleg sa nu mai fortez inutil, doar pentru general.
Inainte de ultima curba trag sa fiu iarasi in spatele lor si terminam asa.
Comisarul de traseu ne arata steagul cu patratele albe si negre si anunta locul 5 pentru Oli, locul 3 pentru Cristi si locul 3 pentru mine, fiecare reprezentand pozitia la categorie.
Am incheiat la 6 minute de Losonczi, dupa 48 de km si 2:42, cu un puls mediu de 180 si maxim 206.
Tin sa-l felicit pe George, care dupa ce ne-am despartit a facut o cursa excelenta obtinand ultima treapta a podiumului Elitelor. Locul 10 pentru Gica, ii se potriveste si numarul, asemeni legendarului din fotbalul romanesc. Bravo George !
Aceasta editie a adunat in jur de 420 de concurenti.
A fost greu, m-am resimtit dupa concurs, drept urmare mi-am luat o saptamana de vacanta si sunt curios cum ma voi simtit maine pe Muntele Mic. Sezonul pentru mine, cred ca se incheie week-endul viitor.
Arrivederci !
Eram destul de demoralizat ca ma misc cam slabut fata de cum ma asteptam dar cred ca imi dau seama de ce:
In prima curba, la intrarea pe offroad, eram in prima linie, iar de acolo am tot pierdut pozitii iar asta e posibil sa ma fi demoralizat, chiar am citit undeva fenomenul acesta. La alte concursuri, cum ar fi Banat Maraton, am plecat din spatele plutonului, neavand un start tocmai bun, chiar si asa am recuperat atunci suficiente pozitii, moralul crescandu-mi cu fiecare concurent depasit. Atunci am ajuns sa-i prind pe cei din fata si cu toate ca n-am castigat eram multumit de cum m-am simtit si cum am mers la cursa aia.
Sa revenim. Dupa ce m-a prins si "nea George" din spate, am inceput sa ma calmez, mergeam in spatele lui si pulsul scazuse. Ma simteam bine, iar dupa cateva minute de incalzire am inceput cursa de recuperare, crestea iar moralul dar si durerile de spate.
Au inceput apoi coborarile care le-am resimtit pentru ca am umflat cauciucurile un pic cam mult, din frica de a nu face snake.
Am oprit la primul punct de alimentare sa-mi umplu bidonu, cand din spate vad ca trece in goana Cristi Jidovu, ma grabesc si eu, iar de acolo ne-am urmarit pe dealurile din Austria. L-am prins apoi la push bike, iar coborarea pana in asfaltul dinainte de Pape am facut-o impreuna.
Aici cand incep urcarea, vad in fata un echipament Cerone si il recunosc pe Vlad, trec repede de el, il incurajez sa vina dupa mine, dar ramane in spate. Acum cand ma uit in poze vad ca Losonczi era pe locul 3 inainte de Pape.
Cum a reusit sa fuga fara sa-l zaresc macar ? Ma distantez de Vlad, si pe Pape ma simt bine, il prind si pe Oli care imi zice sa ma calmez ca vin 2 km de "crima". Ii spun ca stiu la ce sa ma astept si imi vad de treaba mea. Ajung in varf sus in pozitia 9 la general de acolo incepe coborarea, iar intr-o bifurcatie gresesc cu Cristi din cauza vitezei si ne oprim. Din spate vine tare Oli si dus a fost.
Continuam impreuna intr-un ritm alert, doar-doar mai prindem pe cineva. Oli parca se pierduse in zare. Trecem si de a 2-a portiune de asfalt, iar dupa portiunea valurita cand trebuia sa viram dreapta in dreptul indicatorului , aici Cristi greseste si o ia tot inainte, nu vazuse nici X-ul. Eu aveam o banana in gura, inghit repede si incep sa strig, nu ma aude si fluier cat pot dupa el, parca avea castile in urechi. N-am avut ce sa fac mai mult si continui cursa. Peste rau incepe un push-bike unde la 50 de m in fata il vad din nou pe Oli.
Ma apropii de el si cand ma pun pe bicicleta dupa cativa zeci de metrii incep sa ma ia crampele. Eu care pana nu de mult ma laudam ca nu stiu ce sunt alea. Desfac gelul de la Marius, beau apa si astept. Nu se intampla nimic, simt ca acuma acuma ingheata un muschi, si incep cu masaj traditional ca la box, care din fericire da rezultate, dar nu fortez prea mult. Ma prinde si Cristi din spate care imi multumeste, ma auzise si si-a dat seama ca e ceva gresit. Trece de mine destul de rapid. Parca atunci cand vi din spate si stii ca ai de recuperat, dupa o ratacire, dupa o pana, dupa o ceva, parca ai super-puteri.
In cele din urma, vad borna de 3 km, ma uit in spate si zic "sunt in grafic". Mai urmeaza coborarea aceea frumoasa pe "coridorul" din padure si in acul de par ajung iarasi in spatele lui Cristi si Oli. Deja resimteam si bratele si aleg sa nu mai fortez inutil, doar pentru general.
Inainte de ultima curba trag sa fiu iarasi in spatele lor si terminam asa.
Comisarul de traseu ne arata steagul cu patratele albe si negre si anunta locul 5 pentru Oli, locul 3 pentru Cristi si locul 3 pentru mine, fiecare reprezentand pozitia la categorie.
Am incheiat la 6 minute de Losonczi, dupa 48 de km si 2:42, cu un puls mediu de 180 si maxim 206.
Tin sa-l felicit pe George, care dupa ce ne-am despartit a facut o cursa excelenta obtinand ultima treapta a podiumului Elitelor. Locul 10 pentru Gica, ii se potriveste si numarul, asemeni legendarului din fotbalul romanesc. Bravo George !
Aceasta editie a adunat in jur de 420 de concurenti.
A fost greu, m-am resimtit dupa concurs, drept urmare mi-am luat o saptamana de vacanta si sunt curios cum ma voi simtit maine pe Muntele Mic. Sezonul pentru mine, cred ca se incheie week-endul viitor.
Arrivederci !
duminică, 18 septembrie 2011
Last of the Giants. Maros Maraton.
Azi dimineata, in timp ce admiram rasaritul de soare,
mi-am adus aminte ca se apropie cu pasi repezi "last of the Giants", unul dintre cele mai mari concursuri, mult asteptatul Maros Mountainbike Maraton. Mai exact, 6 zile si 23 de ore ne despart de startul editiei a V-a a concursului.
Sunt sigur ca dupa experienta a cinci editii la acest concurs, baietii de la Maros Bike s-au ocupat ca totul sa fie pregatit in cel mai mic detaliu. Traseele sunt deja aranjate, single-trailurile "ne asteapta cuminti", mai raman doar cei 6 fotografi profesionisti de la FotoGEAR sa-si ocupe locurile in cele mai interesante locuri, de unde ne vor fura zambetele sau fetele pline de adrenalina.
Cateva statistici despre trasee:
Mai multe detalii despre concurs (inscriere,categorii,trasee,program) si tot ceea ce va intereseaza puteti gasi dand click pe bannerul urmator:
Bafta la antrenamente si noi ne vedem duminica :) V-am pupat !
mi-am adus aminte ca se apropie cu pasi repezi "last of the Giants", unul dintre cele mai mari concursuri, mult asteptatul Maros Mountainbike Maraton. Mai exact, 6 zile si 23 de ore ne despart de startul editiei a V-a a concursului.
Sunt sigur ca dupa experienta a cinci editii la acest concurs, baietii de la Maros Bike s-au ocupat ca totul sa fie pregatit in cel mai mic detaliu. Traseele sunt deja aranjate, single-trailurile "ne asteapta cuminti", mai raman doar cei 6 fotografi profesionisti de la FotoGEAR sa-si ocupe locurile in cele mai interesante locuri, de unde ne vor fura zambetele sau fetele pline de adrenalina.
Cateva statistici despre trasee:
- lungime: 47 km (race) | 78 km (marathon)
- total ascensiune: 1700 m | 2700 m
- altitudine minima: 432 m
- altitudine maxima: 1130 m | 1370 m
- asfalt: aprox. 5 km (2+1+2) | 8 km (2+1+3+2)
- poteca ingusta: aprox. 500 m | 4 km
- puncte alimentare: 3 | 5 (asigurate de catre organizator cu apa, isotonice, fructe, dulciuri, etc)
- zone de asistenta tehnica: 3 | 2 (nu se asigura asistenta tehnica de catre organizator)
Mai multe detalii despre concurs (inscriere,categorii,trasee,program) si tot ceea ce va intereseaza puteti gasi dand click pe bannerul urmator:
miercuri, 7 septembrie 2011
TransAlpina.
De sfarsit de vacanta, m-am gandit sa-mi prepar iarasi o saptamana plina. E cam mult de povestit si voi imparti in 3 articole.
Am inceput cu week-endul acela care era liber (26-27), am tras o fuga pana pe TransAlpina, ca tot imi doream si nu am avut ocazia la Ranca.Sa testam si noi cea mai inalta sosea din Romania. Am fost impreuna cu Dani, care e foarte entuziasmat ca poate din nou sa pedaleze, si o sa poata si mai mult, la anul avem planuri mari. Bob si Misu au completat trupa, ei oscilau intre Transfagarasan si Transalpina, pana la urma i-am convins ca au mai multe de vazut pe Transalpina si ca e mult mai frumos, plus ca urma sa ne intalnim cu Georgianul' care e de-al locului.
Asadar, am dat bitele jos in Novaci iar de acolo: "Pi cai!". Bineinteles ca nu ne-am putut abtine sa nu ne alergam putin. La un moment dat cand trageam un pic mai tare, vine Dani din spate sprintand si zice : "Doamne, ce bine ii", ca unu caruia ii place cola si n-a baut de mult timp. E pasionat baiatu, tocmai asta o sa-l aduca inapoi in forma maxima. Pasiunea, ceea ce altii au uitat si alearga dupa premii.
Dupa ce m-am oprit cu George la o vorba, pana in parcare sus am dus o cursa de urmarire, pe serpentine si pante care te fac sa vrei mai mult de la tine.
La Ranca e frumos ! Merita sa ajungeti pe acolo, inca e virgin. Multi stiu doar de Trans, pentru ca au auzit ca alearga aia de la TopGear pe acolo si mai e faimosul Balea, dar la Ranca e chiar magic, cerul la apus te fura. E asa cum vedeti in filme.
In prima zi am mers doar pana sus in Pasul Urdele care se afla la 2145 m, iar de acolo datorita conditiilor neprielnice pentru coborare, ne-am imbarcat . Era asa frig ca in 5 minute am fost in masina, imbracati si cu bitele puse. A fost destul pentru prima zi: 30 km, cam 1700 diferenta de nivel.
Am dormit la cort, iar a 2-a zi, am urcat iarasi pana sus, dar pe partea cealalta. Am ajuns la peste 2200.
Si pe partea cealalta am avut parte de aceleasi serpentine unice. In timp de urcam, am prins din urma 2 cicloturisti, care erau din Anglia, mi-au spus ca sunt de o saptamana in RO si ca au fost si pe Transfagarasan. Mi-am mai exersat putin engleza mea de bastina cu ei dupa care mi-am luat ramas bun,si mi-am cotinuat urcarea aspra iarasi in urmarirea lui Dani.
Ajunsi in varf, baietii s-au pus sa se odihneasca, iar eu nu ma multumeam cu nici 20 km, pai ce antrenament e asta? asa ca am urcat pana pe un varf mai apropiat, unde am cunoscut si 2 persoane carora le multumesc pentru poza.
De aici pana jos, am facut slalom printre masini dupa care ne-am luat calabalacu' si am fugit la o pizza foarte buna in Hateg, iar de acolo, cu burta plina, pana acasa nu a fost mult.
Am inceput cu week-endul acela care era liber (26-27), am tras o fuga pana pe TransAlpina, ca tot imi doream si nu am avut ocazia la Ranca.Sa testam si noi cea mai inalta sosea din Romania. Am fost impreuna cu Dani, care e foarte entuziasmat ca poate din nou sa pedaleze, si o sa poata si mai mult, la anul avem planuri mari. Bob si Misu au completat trupa, ei oscilau intre Transfagarasan si Transalpina, pana la urma i-am convins ca au mai multe de vazut pe Transalpina si ca e mult mai frumos, plus ca urma sa ne intalnim cu Georgianul' care e de-al locului.
Asadar, am dat bitele jos in Novaci iar de acolo: "Pi cai!". Bineinteles ca nu ne-am putut abtine sa nu ne alergam putin. La un moment dat cand trageam un pic mai tare, vine Dani din spate sprintand si zice : "Doamne, ce bine ii", ca unu caruia ii place cola si n-a baut de mult timp. E pasionat baiatu, tocmai asta o sa-l aduca inapoi in forma maxima. Pasiunea, ceea ce altii au uitat si alearga dupa premii.
Dupa ce m-am oprit cu George la o vorba, pana in parcare sus am dus o cursa de urmarire, pe serpentine si pante care te fac sa vrei mai mult de la tine.
La Ranca e frumos ! Merita sa ajungeti pe acolo, inca e virgin. Multi stiu doar de Trans, pentru ca au auzit ca alearga aia de la TopGear pe acolo si mai e faimosul Balea, dar la Ranca e chiar magic, cerul la apus te fura. E asa cum vedeti in filme.
Am dormit la cort, iar a 2-a zi, am urcat iarasi pana sus, dar pe partea cealalta. Am ajuns la peste 2200.
Si pe partea cealalta am avut parte de aceleasi serpentine unice. In timp de urcam, am prins din urma 2 cicloturisti, care erau din Anglia, mi-au spus ca sunt de o saptamana in RO si ca au fost si pe Transfagarasan. Mi-am mai exersat putin engleza mea de bastina cu ei dupa care mi-am luat ramas bun,si mi-am cotinuat urcarea aspra iarasi in urmarirea lui Dani.
Ajunsi in varf, baietii s-au pus sa se odihneasca, iar eu nu ma multumeam cu nici 20 km, pai ce antrenament e asta? asa ca am urcat pana pe un varf mai apropiat, unde am cunoscut si 2 persoane carora le multumesc pentru poza.
De aici pana jos, am facut slalom printre masini dupa care ne-am luat calabalacu' si am fugit la o pizza foarte buna in Hateg, iar de acolo, cu burta plina, pana acasa nu a fost mult.
vineri, 26 august 2011
10 lectii de viata.
10 lectii de viață de pe patul de moarte
Patul este un loc foarte interesant…
Este locul în care se nasc cei mai mulți oameni și locul în care mor cei mai mulți oameni.
Când mor, oamenii au ocazia să cuprindă în ultimele lor cuvinte o întreagă înțelepciune de viață.
Unii o fac cu autenticitate dezarmantă, alții cu umor năucitor…
În orice caz, lecțiile pe care muribunzii ți le pot da, mai ales dacă ai puterea să le scoți din contextul tragic, te pot marca și te pot ”trezi” pentru multă vreme.
Așa că…
Am selectat pentru tine 10 lecții de viață spuse cu ultima lor suflare de către 10 muritori celebri….
Celebri… dar muritori….
Sper să te inspire, nu să te deranjeze…. iar dacă te deranjează, poate că e un prilej bun să îți pui câteva înterbări despre sensul vieții…și al morții…
1. Mâine nu voi mai fi aici…
Nostradamus, prezicător…
2. Prieteni, aplaudați… comedia s-a terminat…
Ludwig van Beethoven, compozitor
2. Nu pot să dorm !
J. M. Barrie, authorul cărții Peter Pan
4. Nu ar fi trebuit să trec de la Scotch la Martini…
Humphrey Bogart, actor
5. Bunul meu prieten, nu este momentul să îmi fac dușmani !
Voltaire, când preotul de la capul patului a rostit: ”Te lepezi de Satana ?”
6. Adio, dragi prieteni…pornesc spre glorie !
Isadora Duncan, dansatoare
7. Sunt pe moarte sau e ziua mea ?
Lady Astor într-un moment de luciditate când a văzut toată familia adunată în jurul patului său
8. Mor… nu am mai băut șampanie de mult…
Anton Pavlovich Chekhov, scriitor
9. De data asta o să dureze mult…
Georges Clemenceau, Prim ministru Francez
10. De ce plângeți ? Ați crezut că sunt nemuritor ?
Louis al XIV-lea – regele Franței
luni, 22 august 2011
Un weekend deosebit.
Ingrediente:2 concursuri,2 podiumuri,o baie in lacul Vidraru, tiroliana, oameni pe care ma bucur ca i-am cunoscut si alte mici picanterii.
Sa povestim. Am plecat de vineri dimineata spre Dracula Bike Fest. 7 ore pe drum, din care 4 in IC, ador sa calatoresc cu asa trenuri. Am ajuns pe la 4 in Arges unde am mancat si am luat-o la pedala spre Capataneni ultimul sat pana la Barajul Vidraru unde am gasit cazare la pret foarte bun si am ramas peste noapte. A 2-a zi m-am intalnit cu Vanesa care a fost draguta si m-a luat cu ea spre locul unde urma sa se desfasoare Dracula Bike Fest de care am auzit tot de la ea. Iti multumesc !
Concursul a inceput la ora 12 si consta in 18 km pe drum forestier, asa cum ne place. 9 km dus si 9 inapoi pe acelasi drum. Trebuia sa ai grija la intoarcere sa nu te ciocnesti cu ceilalti, dar era avantaj ca stiai cam unde se afla rivalii. Am ajuns dupa 9 km al doilea, dupa Basso, iar la final am terminat pe locul 3 fiind devansat de Andrei de la Sponser, dar terminand pe locul 1 la 16-25 in 45 de minute.
Dupa concurs, nu puteam sa plec fara sa fac baie in Vidraru, daca tot am batut atata drum. Nu ? Apa a fost perfecta. A urmat premierea si o mamaliguta foarte buna.
Ne-am luat talpasita si am fugit spre Sibiu pe Trans. Aici privelistea a fost...., nu va mai zic ca stiti. Ne-am oprit in varf putin timp, suficient cat sa ma dau si cu tiroliana pe anul asta. Sincer nu-i cine stie ce, cum ziceam, mai tare e senzatia cand sari de la 3-4 m in apa.
Spre seara, m-am intalnit cu colegii din echipa, la start si am inoptat impreuna in Rasinari.
Duminica dimineata impreuna ne-am asezat la start, colegii mei Elisei, Tudor, Nicu si Zaco la cel mai dur traseu de maraton din tara, iar eu alaturi de tovarasii mei de la nationale, peste 7 la numar mai exact 31 de juniori am luat startul la semimaratonul Geiger Mtb Challenge.
Mi-am facut bine temele, si cu toate ca in urma cu o zi participasem la un concurs, ce-i drept mic, dar deloc usor, la Geiger m-am simtit foarte bine. Dupa incalzirea de 5 km si startul real, am reusit sa ma tin de pluton pana la intrarea pe offroad, de unde am continuat impreuna cu Maus pana pe prima urcare cand ne-a prins din spate Ciocan si Pantani.
Am ramas putin in urma, l-am incurcat putin pe Pantanii pe unele "gaturi" din acelea abrupte. M-o fi injurat putin :) Apoi m-am incalzit bine, si mi-am amintit de simpatia mea pentru urcari si ca in 2009 tot pe urcarea aia am depasit peste 20 de oameni. Astfel mi-am impus un ritm bun, si am inceput sa recuperez. Nu am ajuns la 20 iarasi, dar 4-5 au fost destui. L-am prins pe Maus, pe Alex si pe Vlad si apoi mi-am facut de cap pe o urcare superba intr-o padure de conifere, in unele locuri curata ca lacrima, in altele tehnica cu bolovani ascutiti. Spre finalul urcarii speram sa mai prind pe cineva, in spate nu mai era nimeni. Dupa cateva minute, ma aflam langa un grup de 4 oameni printre care 2 tipi care nu ii cunoasteam, impreuna cu Vlad Dinu si Ionut. Am ajuns toti la zona de push-bike iar acolo primii 2 s-au distantat putin, eu avand probleme cu poteca foarte ingusta. Apoi cand ne-am pus iarasi pe bicla, am vazut ca in fata noastra se afla si Vlad Bogdan care venea dupa o saptamana de velodrom si 2 medalii de aur. Bravo !
Cand a inceput coborarea deja se distantasera. In fata noastra era o coborare care a cuprins tot ce se putea: viteza, coborare prin padure, coborare pe pietris, pe bolovani, abrupta, tehnica. Tot ce vrei. Dupa coborare, unde m-am dat jos de vreo 3 ori au mai urmat portiuni valurite. Pe final m-a prins si Robi care am vazut ca pana la final a mai recuperat vreo 2 pozitii. A fost si ziua lui, La multi ani "Robike" !. Ultimii 5 km au fost iarasi interesanti, dar stiam ca ultimii 5 sunt cei mai grei, iar cand am intors capul in spate, am aflat si de ce.
In urmarirea mea se afla Pantani, "rivalul" meu si totodata un prieten deosebit, care anul trecut la fiecare cursa la care mergeam o bucata impreuna, pe ultimii 2-3 km din cursa ma lasa in urma. Asa ca, aveam o datorie de platit. M-am furisat prin padurea de "submarin" (sub arini), peste cioturi, prin noroaie si poteci netede, pe sub poduri si am terminat la 10 secunde in fata lui dupa 50 de km, in 2 ore 52 la 9 minute de Cristi si 13 de Edi pe pozitia 3 dupa Ionut si Cristi care a facut o cursa excelenta.(medie 19,3 ??).
Sunt bucuros, si pot spune despre acest concurs, la care nu am mai fost de 2 ani atunci cand am participat pentru prima oara, ca este cel mai frumos concurs la care am participat anul asta, fara dar si poate, m-a impresionat placut.
Sa povestim. Am plecat de vineri dimineata spre Dracula Bike Fest. 7 ore pe drum, din care 4 in IC, ador sa calatoresc cu asa trenuri. Am ajuns pe la 4 in Arges unde am mancat si am luat-o la pedala spre Capataneni ultimul sat pana la Barajul Vidraru unde am gasit cazare la pret foarte bun si am ramas peste noapte. A 2-a zi m-am intalnit cu Vanesa care a fost draguta si m-a luat cu ea spre locul unde urma sa se desfasoare Dracula Bike Fest de care am auzit tot de la ea. Iti multumesc !
Concursul a inceput la ora 12 si consta in 18 km pe drum forestier, asa cum ne place. 9 km dus si 9 inapoi pe acelasi drum. Trebuia sa ai grija la intoarcere sa nu te ciocnesti cu ceilalti, dar era avantaj ca stiai cam unde se afla rivalii. Am ajuns dupa 9 km al doilea, dupa Basso, iar la final am terminat pe locul 3 fiind devansat de Andrei de la Sponser, dar terminand pe locul 1 la 16-25 in 45 de minute.
Dupa concurs, nu puteam sa plec fara sa fac baie in Vidraru, daca tot am batut atata drum. Nu ? Apa a fost perfecta. A urmat premierea si o mamaliguta foarte buna.
Ne-am luat talpasita si am fugit spre Sibiu pe Trans. Aici privelistea a fost...., nu va mai zic ca stiti. Ne-am oprit in varf putin timp, suficient cat sa ma dau si cu tiroliana pe anul asta. Sincer nu-i cine stie ce, cum ziceam, mai tare e senzatia cand sari de la 3-4 m in apa.
Spre seara, m-am intalnit cu colegii din echipa, la start si am inoptat impreuna in Rasinari.
Duminica dimineata impreuna ne-am asezat la start, colegii mei Elisei, Tudor, Nicu si Zaco la cel mai dur traseu de maraton din tara, iar eu alaturi de tovarasii mei de la nationale, peste 7 la numar mai exact 31 de juniori am luat startul la semimaratonul Geiger Mtb Challenge.
Mi-am facut bine temele, si cu toate ca in urma cu o zi participasem la un concurs, ce-i drept mic, dar deloc usor, la Geiger m-am simtit foarte bine. Dupa incalzirea de 5 km si startul real, am reusit sa ma tin de pluton pana la intrarea pe offroad, de unde am continuat impreuna cu Maus pana pe prima urcare cand ne-a prins din spate Ciocan si Pantani.
Am ramas putin in urma, l-am incurcat putin pe Pantanii pe unele "gaturi" din acelea abrupte. M-o fi injurat putin :) Apoi m-am incalzit bine, si mi-am amintit de simpatia mea pentru urcari si ca in 2009 tot pe urcarea aia am depasit peste 20 de oameni. Astfel mi-am impus un ritm bun, si am inceput sa recuperez. Nu am ajuns la 20 iarasi, dar 4-5 au fost destui. L-am prins pe Maus, pe Alex si pe Vlad si apoi mi-am facut de cap pe o urcare superba intr-o padure de conifere, in unele locuri curata ca lacrima, in altele tehnica cu bolovani ascutiti. Spre finalul urcarii speram sa mai prind pe cineva, in spate nu mai era nimeni. Dupa cateva minute, ma aflam langa un grup de 4 oameni printre care 2 tipi care nu ii cunoasteam, impreuna cu Vlad Dinu si Ionut. Am ajuns toti la zona de push-bike iar acolo primii 2 s-au distantat putin, eu avand probleme cu poteca foarte ingusta. Apoi cand ne-am pus iarasi pe bicla, am vazut ca in fata noastra se afla si Vlad Bogdan care venea dupa o saptamana de velodrom si 2 medalii de aur. Bravo !
In urmarirea mea se afla Pantani, "rivalul" meu si totodata un prieten deosebit, care anul trecut la fiecare cursa la care mergeam o bucata impreuna, pe ultimii 2-3 km din cursa ma lasa in urma. Asa ca, aveam o datorie de platit. M-am furisat prin padurea de "submarin" (sub arini), peste cioturi, prin noroaie si poteci netede, pe sub poduri si am terminat la 10 secunde in fata lui dupa 50 de km, in 2 ore 52 la 9 minute de Cristi si 13 de Edi pe pozitia 3 dupa Ionut si Cristi care a facut o cursa excelenta.(medie 19,3 ??).
Sunt bucuros, si pot spune despre acest concurs, la care nu am mai fost de 2 ani atunci cand am participat pentru prima oara, ca este cel mai frumos concurs la care am participat anul asta, fara dar si poate, m-a impresionat placut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)