A trecut si Maros Marathon.

Am intarziat cu postarea, sa nu uitam ca pentru unii a inceput scoala. Una peste alta, concursul a avut loc duminica trecuta in Gilau, langa Cluj. Organizat anul acesta pentru a V-a oara, concursul a oferit din nou o provocare pentru cei mai multi dintre noi. Pe final de sezon, speram ca la Maros sa merg cel mai bine fiind antrenat dupa toate concursurile de peste vara, m-am straduit si in ultimele saptamani sa prind o forma de varf dar cred ca am exagerat un pic.

Mi-am dat seama de asta dupa ce pe prima urcare nu ma simteam chiar in elementul meu, trageam de mine sa tin ritmul lui Tudor colegul meu in timp ce ma uitam la ceas care imi arata puls undeva la 200.
Eram destul de demoralizat ca ma misc cam slabut fata de cum ma asteptam dar cred ca imi dau seama de ce:

In prima curba, la intrarea pe offroad, eram in prima linie, iar de acolo am tot pierdut pozitii iar asta e posibil sa ma fi demoralizat, chiar am citit undeva fenomenul acesta. La alte concursuri, cum ar fi Banat Maraton, am plecat din spatele plutonului, neavand un start tocmai bun, chiar si asa am recuperat atunci suficiente pozitii, moralul crescandu-mi cu fiecare concurent depasit. Atunci am ajuns sa-i prind pe cei din fata si cu toate ca n-am castigat eram multumit de cum m-am simtit si cum am mers la cursa aia.

Sa revenim. Dupa ce m-a prins si "nea George" din spate, am inceput sa ma calmez, mergeam in spatele lui si pulsul scazuse. Ma simteam bine, iar dupa cateva minute de incalzire am inceput cursa de recuperare, crestea iar moralul dar si durerile de spate.

Au inceput apoi coborarile care le-am resimtit pentru ca am umflat cauciucurile un pic cam mult, din frica de a nu face snake.

Am oprit la primul punct de alimentare sa-mi umplu bidonu, cand din spate vad ca trece in goana Cristi Jidovu, ma grabesc si eu, iar de acolo ne-am urmarit pe dealurile din Austria. L-am prins apoi la push bike, iar coborarea pana in asfaltul dinainte de Pape am facut-o impreuna.
Aici cand incep urcarea, vad in fata un echipament Cerone si il recunosc pe Vlad, trec repede de el, il incurajez sa vina dupa mine, dar ramane in spate. Acum cand ma uit in poze vad ca Losonczi era pe locul 3 inainte de Pape.

Cum a reusit sa fuga fara sa-l zaresc macar ? Ma distantez de Vlad, si pe Pape ma simt bine, il prind si pe Oli care imi zice sa ma calmez ca vin 2 km de "crima". Ii spun ca stiu la ce sa ma astept si imi vad de treaba mea. Ajung in varf sus in pozitia 9 la general de acolo incepe coborarea, iar intr-o bifurcatie gresesc cu Cristi din cauza vitezei si ne oprim. Din spate vine tare Oli si dus a fost.

Continuam impreuna intr-un ritm alert, doar-doar mai prindem pe cineva. Oli parca se pierduse in zare. Trecem si de a 2-a portiune de asfalt, iar dupa portiunea valurita cand trebuia sa viram dreapta in dreptul indicatorului , aici Cristi greseste si o ia tot inainte, nu vazuse nici X-ul. Eu aveam o banana in gura, inghit repede si incep sa strig, nu ma aude si fluier cat pot dupa el, parca avea castile in urechi. N-am avut ce sa fac mai mult si continui cursa. Peste rau incepe un push-bike unde la 50 de m in fata il vad din nou pe Oli.

Ma apropii de el si cand ma pun pe bicicleta dupa cativa zeci de metrii incep sa ma ia crampele. Eu care pana nu de mult ma laudam ca nu stiu ce sunt alea. Desfac gelul de la Marius, beau apa si astept. Nu se intampla nimic, simt ca acuma acuma ingheata un muschi, si incep cu masaj traditional ca la box, care din fericire da rezultate, dar nu fortez prea mult. Ma prinde si Cristi din spate care imi multumeste, ma auzise si si-a dat seama ca e ceva gresit. Trece de mine destul de rapid. Parca atunci cand vi din spate si stii ca ai de recuperat, dupa o ratacire, dupa o pana, dupa o ceva, parca ai super-puteri.

In cele din urma, vad borna de 3 km, ma uit in spate si zic "sunt in grafic". Mai urmeaza coborarea aceea frumoasa pe "coridorul" din padure si in acul de par ajung iarasi in spatele lui Cristi si Oli. Deja resimteam si bratele si aleg sa nu mai fortez inutil, doar pentru general.
Inainte de ultima curba trag sa fiu iarasi in spatele lor si terminam asa.

Comisarul de traseu ne arata steagul cu patratele albe si negre si anunta locul 5 pentru Oli, locul 3 pentru Cristi si locul 3 pentru mine, fiecare reprezentand pozitia la categorie.

Am incheiat  la 6 minute de Losonczi, dupa 48 de km si 2:42, cu un puls mediu de 180 si maxim 206.
Tin sa-l felicit pe George, care dupa ce ne-am despartit a facut o cursa excelenta obtinand ultima treapta a podiumului Elitelor. Locul 10 pentru Gica, ii se potriveste si numarul, asemeni legendarului din fotbalul romanesc. Bravo George !

Aceasta editie a adunat in jur de 420 de concurenti.
A fost greu, m-am resimtit dupa concurs, drept urmare mi-am luat o saptamana de vacanta si sunt curios cum ma voi simtit maine pe Muntele Mic. Sezonul pentru mine, cred ca se incheie week-endul viitor.
Arrivederci !