Victorie din nou la Cozia Mtb !

Daca anul trecut, a fost o victorie norocoasa datorita faptului ca au fost rataciri, anul asta am vrut sa nu mai las niciun dubiu si am reusit sa castig din nou Maratonul de la Cozia.

Sa va povestesc putin ...

Initial, tinand cont de vremea din ultimele zile, nu aveam de gand sa particip, gandindu-ma ca multe dintre urcari le voi face pe langa bicicleta, iar in 1600 de metri diferenta de nivel, de-a lungul a 55 de km, aveam parte de suficiente urcari.
Pana la urma prognozele aratau favorabile in ultimele 2 zile inainte de cursa si am ales sa participam, impreuna cu George si Rica. Dupa o noapte petrecuta la conacul lui George chiar din localitatea Calimanesti, la ora 10 se anunta startul.

Traseul a inceput direct in urcare, iar in primii 2-3 km deja impingeam la ea, dar stiam de la organizatori care au avut grija sa ne prezinte traseul, ca nu sunt decat putine portiuni de pushbike, asa a si fost. Dupa 2-3 zone scurte de push-bike, am crescut putin ritmul si m-am gasit in fruntea cursei. Cred ca a fost pentru prima oara cand am condus o cursa aproape de la inceput pana la final. In spatele meu destul de aproape, pana pe la km 20 era tot Andrei, de care am prins avansul decisiv pe o urcare lunga si sustinuta, inainte de punctul de alimentare.

E un lucru interesant sa fi primul care descopera traseul, dar sunt si parti negative, pentru ca nu ai dupa cine sa te iei in zonele unde nu vezi marcaj, din fericire a fost un singur moment de genul asta. Un fapt care m-a amuzat, a fost ca i-am surprins pe unii asistenti care trebuiau sa ma directioneze, jucand table. Ce sa fac si eu, m-am grabit cat am putut, ii inteleg si pe ei, probabil ca s-au plictisit asteptand.

Cu cat ma apropiam mai mult de final, cu atat cresteau temerile ca voi fi prins din urma. Adevarul e ca am ramas cu sechele, dupa cateva intamplari cum ar fi: pierderea victoriei la Banat maraton 2011 in ultimii 3 km, la Concordia in 2013 si alte concursuri unde spre final am fost prins din urma. De data aceasta am reusit sa stapanesc aceasta frica de a fi prins din urma, iar  secretul victoriei il puteti afla in capitolul "Pilula magica" din cartea " De la zero la campion ". Se pare ca da rezultate in cazul meu.

Stiam ca traseul competitiei se incheie cu 5 km de asfalt, iar pe o coborare faina pe un drum forestier, care semana cu finalul cursei de anul trecut, am inceput sa fortez mai mult, cu gandul ca nu mai e mult pana la final. Neavand kilometraj nu stiam, ca eu de fapt mai am vreo 15 km pana la final, nicidecum 5. Dupa coborarea pe forestier a urmat o urcare abrupta pe asfalt, unde am avut o senzatie noua in picioare pentru mine si anume crampe,peste tot pe ambele picioare. Aveam crampe si unde nu credeam ca am muschi.

Atunci am fost putin demoralizat. Am crezut ca iarasi se adevereste temerea mea si proverbul :"de ce ti-e frica nu scapi".  Am inceput cu niste pumni in picioare, iar apoi mi-am amintit o vorba a unui prieten, care spunea ca atunci cand ai crampe sa continui sa pedalezi la o cadenta mare pana trec crampele. De ales oricum nu aveam, asa ca am pedalat. Nu stiam daca o sa mi se blocheze muschii de tot sau daca o sa aiba efect solutia prietenului meu. Spre mare mea surprindere a avut efect. In 2-3 minute una cate una, am scapat de crampe si am dat de rampe tot una cate una si ma intrebam unde e asfaltul plat de 5 km pana la final?

Pe portiunile acestea a fost al doilea moment demoralizator, cand dupa 2-3 urcari scurte dar abrupte ajungeam intr-un varf de unde vedeam foarte bine ca mai este inca un varf adica o alta urcare si dupa ce o faceam si pe aceea, ghici ce ? Mai urma inca una. Dar ma ambitionam si mai mult, folosind pilula magica, asa cum v-am spus, iar in cele din urma m-am impacat cu gandul si m-am gandit ca indiferent cati km mai sunt, daca eu imi mentin ritmul meu, la un moment dat tot se termina. Trebuie sa se termine. Apropo, aceasta e de fapt si o lectie care se aplica in orice domeniu, dar sa revenim la ale noastre. Dupa ultima coborare cu noroi unde abea stateam pe bicicleta, la propriu, pentru ca saream intr-una, iar pantofii nu intrau in pedale, intr-un final am ajuns la cei 5 km de asfalt si eram bucuros ca ma indreptam spre o noua victorie, dar in acelasi timp mi-am amintit ca o cursa nu e gata pana nu treci linia de sosire (alta lectie) si din nou m-am gandit: daca ma prind astia din urma ? Si am dat din pedale cum am stiut eu mai bine, pana am vazut multa lume si trambite. Atunci am fost sigur ca sunt castigator.

Am terminat concursul cu un timp de 3 ore 23 cu un avans de 10 minute fata de locul 2.
Pe langa toate beneficiile acestui sport, toate placerile si satisfactiile, am descoperit inca odata ce gust deosebit are ... mancarea, dupa un concurs sau cum te bucuri de un dus dupa concurs sau de 10 minute intins pe o canapea moale cu gandul ca ai facut o treaba buna si esti multumit de tine. Pentru aceste momente ridic un pahar din vinul castigat cu greu la Maratonul Coziei !

Ca toate acestea sa fie posibile si pentru momente viitoare si mai frumoase, multumesc echipei Racing Bike Pro care a fost reprezentata la acest concurs de Andrei Pop, Dirlea Alexandra si subsemnatul, toti 3 clasandu-ne pe locul 1 la categoriile de varsta. Nu are rost sa mai spun ca un rol decisiv a fost jucat de nutritia mea, pentru care multumesc Isostar, nu ezitati sa incercati noul gel Isostar neutral. O refacere foarte buna am avut datorita echipamentelor Compressport. Multumesc BikeNature.ro

Pedalam in Romania, si asta ne ocupa tot timpul !