simpleserggio.blogspot.com Web analytics

duminică, 11 mai 2014

Thassos Road & Mtb Cup



Imi place sa numesc tot ceea ce se intampla anual in insula Thassos, un mini cantonament, pentru ca e vorba de 2 curse iar pe langa cele 2 zile de concurs inca 2 de antrenament, cel putin asa a fost pentru noi.

Am avut ocazia si anul acesta sa merg si sa particip pentru a 3-a oara in Thassos, echipat mult mai bine fata de anii anteriori cand participam cu aceeasi bicicleta Focus si la cursa de sosea si la mtb. Anul acesta am pus in sfarsit o cursiera pe sosea care se ridica putin la asteptarile competitiei. Pentru aceasta ocazie, de a vedea inca odata insula ii sunt recunoscator lui Rica care a avut grija sa ajungem cu bine.

Pe insula am fost intampinati de cei doi organizatori Yanis Reizis si Nikos Kitrinos, la care ne-am si cazat. Niste oameni deosebiti, care stiu ce inseamna ospitalitatea. Ce am observat imediat la ei, o calitate de admirat, este calmul cu care actioneaza, se comporta si discuta in momente critice, cum ar fi seara dinainte de concurs, dimineata sau chiar in timpul activitatilor sportive cand ne-am astepta si suntem obisnuiti sa vedem oameni stresati, agitati cu care nu poti schimba o vorba.

Ei sunt cei care au organizat a 10-a editie a Thassos Road & Mtb Cup, pe langa concursul de alergare montana sau cel de ultramarathon de 120 de km pe bicicleta, care anul acesta nu s-a mai tinut din cauza numarului redus de participanti.

Impreuna cu G. Popovici si Rica, ne-am inscris toti trei la cele 2 probe: sosea si mtb. Asa cum probabil stiti, proba de sosea reprezenta turul frumoasei insule Thassos, cumuland 95 de km, dar cursa efectiva, batalia, s-a dat doar pe ultimii 40 de km, primii 55 au fost la un ritm lejer in spatele masinii de asistenta.



Aveam mici emotii cu noua bicicleta, imi era teama sa nu fac vreo pana, care la ritmul acela din timpul concursului, m-ar fi scos din joc. Vroiam sa iasa totul cat mai bine, ca orice sportiv care ia startul intr-o competitie si am fost bucuros sa vad ca dupa start am ramas in plutonul fruntas, spre deosebire de ceilalti ani, in care abea ma agatam de al treilea pluton. De data asta am reusit sa fiu alaturi de fruntasi care erau : George, Ulisse, Alex Ciocan, Filip de la Giant, Basso si castigatorul de anul trecut, un bulgar. Nu mai punem la socoteala evadatii, inca de la inceput, Petrache si Stancu care au mentinut diferenta pana la final, reusind sa termine cursa, castigator fiind Marius.

In plutonul nostru, lucrurile decurgeau binisor pana la un atac a lui Alex, cand eu si cu George am ramas putin in urma fiind nevoiti apoi sa fortam ca sa ii prindem din nou. Stiam ca daca nu ii prindem atunci era gata joaca. Cu eforturi mari, am reusit sa fim din nou in plutonul lor si sa mai continuam cativa km pana cand s-a intamplat inevitabilul. Basso, un catarator foarte bun, ataca pe una dintre urcarile lungi si intinde tot plutonul. Toti trageau dar in afara de Filip nimeni nu s-a tinut de el. Primul pe care l-am recuperat din urma a fost Ulisse, dupa care am format un mic pluton de 3, iar in fata era bulgarul si Alex in departare. Pozitiile noastre s-au determinat la sprintul final, unde spre surprinderea mea dupa ultima curba, ce sa vezi, exact pe linia de finish era o masina care a sters orice plan si pofta de finish-sprint. George a sprintat totusi si a ocupat locul 3 la categorie, dupa Petrache si Marius, iar eu pe 4 si 9 la general.

O cursa foarte frumoasa pe unul din cele mai deosebite trasee, care a trezit putin pofta de concursuri de sosea.
Dupa o masa copioasa multumita mamei lui Rica, am inceput sa ne pregatim pentru a 2-a zi, cu un masaj si alte metode de refacere, fiecare cu ale lui.




          La startul celei de-a doua competitii, ne asteptau 60 de km cu 1850 diferenta de nivel pe drumurile de padure ale insulei, cu coborari foarte tehnice pe pietre, prin cariera de marmura, prin rauri si pe unul din cele mai inalte varfuri ale insulei. Am reusit si aici sa ma tin in primii km de Maus, dupa care s-a distantat usor-usor si  a ajuns la final pe locul 3 la general.
 Pe una dintre coborari am scapat bidonul de apa din suport, iar cand m-am intors sa il recuperez am constatat ca avea capacul spart, dar in lipsa de alta sursa de apa, l-am pastrat si astfel am descoperit cea mai buna metoda de a te racori pe picioare in timp ce pedalezi. Am fost mirat sa vad ca dupa coborari cu zdruncinaturi, hopuri si toate cele, inca mai aveam apa in el.


Nici aici nu am scapat de crampe, la gambe aveam jambierele compressport, dar in partea superioara si-au facut aparitia la qvadricepsi si bicepsi femurali, spre finalul cursei. Nu a mai durat mult si pe una dintre coborari a aparut si George din spate, iar de acolo am continuat impreuna pana nu am mai putut sa fortez la ritmul lui. Cu cat ne apropiam mai mult de finish, cu atat el se simtea tot mai bine. Dupa ce m-a lasat in urma, l-a prins pe concurentul din fata noastra, iar in fata avea in vizor locul 3 de la categoria noastra. Nu a mai apucat pentru ca s-a terminat cursa, se apropiase pana la 10 secunde in spate si tot 10 secunde de podium. Sigur l-ar fi prins si pe el daca nu s-ar fi incheiat cursa. Astfel George a terminat pe 4, iar eu pe 5 la categorie si tot 9 la general din peste 250 de concurenti.



Mi-a placut foarte mult si cursa de mtb, de data asta confortul si-a spus cuvantul cu noul Lefty si echipat corespunzator. In anii anteriori, la cursa de mtb, dupa primele coborari eram deja demoralizat de durerea de brate.

Asadar v-am povestit cate putin din cele 2 curse, va recomand sa mergeti, cel putin o data pe an. E o experienta foarte frumoasa sa participati la fiecare cursa in parte. Va recomand sa beneficiati si de ospitalitatea celor 2 organizatori Yannis si Nikos care detin si 2 pensiuni : Velo Studio si Pension Ageri.

Pentru acest mini cantonament si pentru ca totul a decurs bine, multumesc echipei Racing Bike Pro, noului partener Bike Nature si multumesc pentru jambierele Compressport care m-au ajutat sa ma refac cat mai bine intre cele 2 curse.

Cam atat din Thassos, sa ne vedem cu bine la Cozia Maraton ! Spor !




Un comentariu:

  1. Imi place ca Georgica te tine "in sah"...asa,ca sa nu te deconectezi 3:)

    RăspundețiȘtergere