A fost weekendu trecut, in 3 iulie, Mtb Marathon Baia Mare.
Multumita unor baieti cumsecade am reusit sa ajung si pe la Baia-Mare anul asta.Initial nu vroiam. Ma gandeam: "Pff, Baia Mare, in capatu' tarii nu ma duc". Pana la urma a ajuns sa merite :) Totdeauna merita.Indiferent de rezultat, pentru atmosfera aia , pentru un traseu nou, pt un prieten care te saluta si tu nu-l cunosti si apoi ajungeti sa povestiti, pentru experienta si senzatii noi.
Asadar, dupa o zi in care a plouat aproape tot timpul, si o temperatura de 7 grade. Duminica s-a dat startul la Maratonul Baia-Mare, la ora 10 fix.
(urmarit de baietii de la Garage-Racing)
M-am postat inca de la inceput in fata. Obiectivul meu stabilit era sa ma tin de Oly.Pe prima portiune eram amandoi in primii 3, dupa care a evadat un tip de la 100 km, apoi Maus a fugit dupa el si incet-incet au mai trecut 3 baieti de la Garage-Racing si inca 2 tipi, iar atunci mi-am dat seama ca trebuie sa schimb obiectivul si am fugit si eu dupa ei.
Ba ii prindeam, ba ma pierdeau. Toata treaba asta se petrecea pe urcare. Cand am ajuns in varf, prin ceata, abea vedeam la 10 metrii in fata.
Apoi pe prima coborare i-am prins pe cei doi tipi, cu unul dintre ei am continuat impreuna pana cand pe o coborare ne-a prins un tip cu un Scott.
Am mers toti 3 pe urcare, iar cand am schimbat trena l-am pierdut pe tipul cu Scott. Am continuat in formatie de 2 pana la trecerea peste un raulet cu bolovani unde celalalt tip s-a impotmolit si a alunecat.
L-am incurajat "Hai, hai sus !" dar s-a produs ruptura si nu m-a mai prins. Urma push-bikeul si de acolo pana la final am facut cursa singur.
Din momentul ala a inceput sa nici nu mai imi placa. Erau coborari pe noroaie alunecoase unde te dadeai jos de pe bicla si alunecai pe langa ea.Mai urcari, mai coborari, mult noroi si tot asa.
Pana am dat in asfalt.Acolo a aparut monotonia. Dai si pedaleaza singur, fa-ti ritm. In fata gol, in spate gol. A urmat urcarea de aprox. 15 km care credeam ca nu se mai termina. Inainte cu o zi, fusesem cu Marius inapoi pe traseu sa vedem ultima portiune, unde erau niste balti. Ei, pe urcarea aia tot visam ca dupa colt o sa apara baltile alea si gata cu chinu. Poate din cauza asta mi s-a parut asa lung, pentru ca ma asteptam sa se termine dupa colt.
A urmat apoi o portiune valurita cu coborari pe pietre unde iar urlam de durere la degete. Dar stiam ca trebe sa se termine odata.Strageam din dinti pe coborare si-mi ziceam "hai ca ma duc tot mai aproape de finish".
In cele din urma, dupa 54 de km de noroaie, urcari, push-bike, durere, au aparut si baltile la care visam si ii multumeam lui Dumnezeu. In sfarsit eram bucuros. I-am facut cu mana fotografului, am salutat in italiana un grup de suporteri care ma incurajau, si ma indreptam spre finish cu gandul ca am mai castigat o lupta si am facut treaba buna. Am obtinut locul 1 la categoria 14-18 si tot locul 1 dupa ce s-a comasat categoria juniorilor cu seniorii, adica din nou categoria 16-29 si locul 2 la general la 10 minute de primul sosit.
Pot spune ca e cel mai bun rezultat al meu de pana acum intr-un maraton, n-am mai fost niciodata in primii 3 la general. Tin sa mentionez ca la concursul asta nu am folosit niciun fel de gel sau bauturi izotonice. Sa-mi dovedesc ca merge treaba cu apa pura si banane :) In alt loc e secretul, nu in bidon sau in pahar.
Acum urmeaza o perioada de pauza competitionala pentru ca ma pregatesc pentru nationalele de XCO care vor avea loc anul asta la Paltinis, langa Sibiu, in weekendul 17 iulie. Pacat, deoarece voi rata DHS Corvin ,competitie la care mi-ar fi placut sa particip si pe care vi-o recomand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu