Ma bucur tare mult ca am reusit sa ajung prin asemenea locuri, multumita organizatorilor care au pregatit aceasta competitie, care s-a nimerit sa aiba loc pe o vreme absolut superba de toamna care a scos in evidenta peisaje parca din povesti. Cu cat ne apropiam mai mult cu atat eram cu ochii lipiti de geam. A fost printre putinele dati in care nu m-am gandit deloc la competitie, nu stiam nici cati km voi avea de parcurs, nu am avut emotii, strategii si nu m-am gandit nici macar ce voi manca dimineata pentru a avea maxim de energie. Eram atat de nostalgic gandindu-ma la cate momente frumoase s-au intamplat in acest sezon incat aproape ca uitasem sa imi fac si bagajul cu o seara inainte de competitie.
In compania omului alaturi de care am parcurs ceva kilometri anul asta atat pe bicicleta cat si mult mai multi cu masina, Aurelian Raducanu, ne-am indreptat spre locul cu pricina unde am gasit un sat cu mai multa viata decat tot Iulius Mall. Era plin de biciclisti care topaiau fiecare intr-o parte, indiferent de ce fel de bicicleta avea. Fiecare a facut rost de ce a avut mai bun si au venit la concurs.
Am mai participat in urma cu 2 ani la Pietroasa, insa atunci a fost o experienta mai putin frumoasa, fiind primul abandon din viata mea, datorita ... frigului. Motivul ? La start era o vreme cu soare, insa in timpul cursei pana aproape de final temperatura scazute atat de mult incat tremuram de frig pe bicicleta, fiind in tricou si pantaloni scurti la 3-4 grade. Atunci am ales sa scurtez traseul spre finish.
La start au fost in jur de 100 de persoane si o vreme mai frumoasa decat in multe zile din vara asta. Si-am pornit, plutonul s-a intins pe cei 4 km de sosea, iar la putin timp dupa intrarea pe offroad, ne-am poticnit putin la marcaje si ne-am regrupat iarasi. Nu pentru mult timp, pentru ca in fata se vedea, primul push-bike.
Primii doi au reusit usor-usor sa se desprinda, iar eu am continuat impreuna cu Sorin Simu, pe urme. Au mai fost mici poticneli, schimbari de situatie cand Pantani a facut o pana pe prima coborare, pentru ca apoi sa revina, reusind repejor sa imprumute alta bicicleta. Nu dupa mult timp, m-am vazut singur singurel pe bicicleta si asa am continuat pana la final, avand grija sa ma bucur cat mai mult de imprejurimi. Soarele palid batea, padurea era colorata, potecile ascunse sub covorul auriu, se auzea doar o bicicleta care nu pedala la vale si se indrepta spre finalul intrecerii. Pentru prima oara parca imi doream sa dureze mai mult. Stiam ca sunt doar 30 de km si vor trece in aproximativ o ora jumate, dar imi doream sa mai dureze.
Aproape de final zaresc locul 1 in fata, ma apropii periculos, iar el se sperie si fuge de ziceai ca zboara peste dealuri. Era Pacurar Timotei, castigatorul competitiei, iar eu eram pe locul 2, o pozitie neasteptat de buna dupa 7 saptamani de pauza. Ce sa faci si cu scoala asta, nu ne jucam de-a inginerii.
A fost o placere sa iau startul la ultima competitie de mtb din 2014 si m-am bucurat sa vad toata suflarea satului pe biciclete la una din cele mai importante activitati ale satului.
Weekendul viitor sper sa schimb prefixul prin participarea la Triathlonul Aradului. Cum sa inchei un sezon competitional mai bine decat printr-un triathlon, nu ?
Va invit sa va inscrieti aici : http://www.experientamultisport.ro/participanti-individual?ev=14
Ne vedem sub apa, cot la cot si pe bicicleta !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu