O competitie la lumina lunii - Moontime bike !

Singurul concurs la lumina lunii la care am participat, 150 cei mai buni râderi din ţară, 7 ture, 35 km şi cea mai mare şi zgomotoasă mulţime pe care am văzut-o la un concurs. Cam asta e descrierea concursului ce a avut loc sâmbăta trecută, e vorba de MoonTime Bike, organizat în parcul Tineretului din faimoasa capitală, "Micul Paris". Chiar dacă m-am hotărât cu o seară înainte de concurs, am reuşit să ajung şi la a 3-a ediţie a acestui concurs care m-a cucerit din prima. Sunt foarte bucuros că am reuşit să ajung şi anul acesta.

De data asta a fost totul impecabil. Prima oară când am participat, în 2012, numărul 13 nu mi-a purtat noroc, iar în tură a 2-a am făcut până. Poţi urmări cum a fost aici: Redbull moontime 2012.

Următorul an, 2013, întâmplarea a făcut să rămân fără bicicletă, exact cu o zi înainte de concurs, drept urmare am participat cu o bicicletă împrumutată, reuşind să termin dar într-o formă destul de modestă: MoonTime 2013.

De data asta era să nu ajung, dar am reuşit la timp să-mi fac rost de bike, cască (mulţumesc Anca !), bidon, frontală şi să mă prezint la start. Din cauza întârzierii înscrierii mele, nu am fost strigat la start în primele 38 de poziţii şi am fost nevoit să plec mai din spate.


Pe o vreme numai bună, o mulţime de oameni s-au adunat la start să ne încurajeze în timp ce traseul era pregătit pentru cei care aveau să rămână în ring pentru 7 ture. Ca la revelion, începem să numărăm 3,2,1 şi MC-ul ne dă startul. Încerc să recuperez cât mai bine pe prima linie dreaptă până ajung în spatele lui Balazs Sandor, alături de care aveam să merg aproape toată cursa. Traseul este de tip XCO, iar pantele şi rampele nu te lasă să-ţi tragi suflul prea des, alături de mulţimea care te motivează să tragi, e cu sufletul la gură şi cu trâmbiţe alături de tine şi nu te lasă să o laşi mai moale. Am avut parte de coborâri de viteză, sărituri, urcări unde pinionul de 42 era aproape la limită, am avut rădăcini, trepte de coborât, poduri peste apă şi toate acestea într-un parc în mijlocul celui mai mare oraş din România. Cine ar crede aşa ceva ?

Cele 7 ture au trecut destul de repede, în 1:39:24 cu 8 minute întârziere faţă de locul 1 la categoria mea. Erau momente frustrante când îmi puteam vedea grupul ţintă în bucle sau când treceau pe la start, deşi eu eram cu 1 minut în urmă şi nu reuşeam să mă apropii. Aproape toată cursa am mers împreună cu unul din veteranii acestei discipline, Balazs Sandor aşa cum v-am spus,  până în tura 5 când farul lui a încetat să-şi mai facă datoria, dar chiar şi aşa el a reuşit să termine pe locul 2 la categoria lui. Eu am încheiat cele 7 ture, o treabă deloc uşoară, pe poziţia 14 la general. Doar 19 concurenţi din 150 au reuşit să încheie cele 7 ture, restul fiind depăşiţi de primul concurent, Lucian Logigan, care a câştigat pentru a 2-a oară consecutiv. E de aşteptat, când eşti campion balkanic, aşa păţeşti :D

După concurs, am avut plăcerea să ne întâlnim mai mulţi concurenţi, împreună cu organizatorii la after party , unde am fost întâmpinaţi de o porţie de paşte după care am sărbătorit finalul sezonului de mtb, într-o ambianţă plăcută, alături de prieteni.