365 - Un sezon de mountainbike !

Sunt bucuros că mi-am îndeplinit un vis şi în final iţi pot prezenta un proiect la care lucrez de aproape 2 ani. Este vorba de documentarul "365 - Un sezon de mountainbike". După o perioadă în care am visat la el, apoi l-am pus pe hârtie, au urmat 365 de zile de filmări şi aproape încă pe atât de montat şi editat, pentru că tu să poţi să apeşi pe butonul Play acum.:)

Totul a început în urmă cu 2 ani, când şi-au făcut apariţia primele idei, despre cum ar fi să fac un astfel de film, cum aş lega tot, ce aş vrea să prezint, cum l-aş promova. M-am tot gândit şi am tot reflectat până la un moment dat, care a fost momentul decisiv. Acest moment a fost în dimineaţa unui concurs, e vorba de ultima ediţie a Maros Maraton din 2012. M-am trezit la ora 4 dimineaţa şi am început să mă tot gândesc şi să îmi imaginez cum ar fi. Visam cu ochii deschişi şi cu un zâmbet plin de entuziasm, în timp ce eram întins pe podea. Atunci am realizat că trebuie neapărat să fac filmul ăsta. În următoarea perioadă, i-am spus şi tatălui meu ce vreau să fac, iar el a fost primul "sponsor" care a susţinut ideea mea, cumpărându-mi o cameră GoPro hero 2. Aveam o viziune şi o cameră în braţe. Am mai avut nevoie de un plan bine pus la punct pe hârtie, o voinţă incredibilă şi o echipă de oameni care au fost prietenii mei: George Popovici, Aurelian Raducanu, Marian Manole, Balkus Dan, Irimia Alin şi alţi cunoscuţi care au participat la realizarea lui. Jos pălăria pentru voi! De unul singur nu aş fi reuşit.

Să vă spun acum despre ce e vorba.
Ce reprezintă acest documentar 365- Un sezon de mtb?

Pe scurt, reprezintă un an din viaţa mea, 2013 mai exact. L-am realizat în primul rând pentru mine, ca să îmi aduc aminte mai târziu cam cum arăta viaţa mea la 20 de ani. În al doilea rând l-am făcut pentru tine cel care îl vei viziona în următoarele 2 ore şi câteva minute:) şi vreau să îţi mulţumesc pentru asta!

Am încercat să surprind în acest documentar toate etapele pregătirii unui sezon de mountainbike. De la zero la... înapoi la zero! Adică un an întreg, din iarnă până în iarna, 365 de zile.
Practic, acest documentar reprezintă montarea pe sticla a cărţii "De la zero la campion". Dacă nu ai aflat încă despre ea, te invit să o faci acum aici "De la zero la campion " 

Înainte să te las să îl vizionezi, vreau să mulţumesc părinţilor mei, apoi sponsorilor: Racing Bike Pro , Bike Nature , Isostar , Compressport, Gopro, Maros Sport Tyr sport Romania , sălii de fitness Amore Mio Fitness si tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui documentar.

Acum îi poţi da Play :)




365 - Un sezon de mountainbike from Paraschivu Sergiu on Vimeo.

Hattrick la Pestera Romanesti

Cel mai frumos mod de a incununa acest weekend, printr-un hattrick: a 3-a victorie consecutiva, de data aceasta la Romanesti West Bike Tour.

Sunt bucuros ca pot sa scriu acum acest race-report dupa cursa de astazi, de obicei ajung acasa la 12 noaptea dupa un concurs. De data aceasta a fost unul aproape de casa si mai mult organizat de oameni dragi mie. Asadar, felicitam echipa organizatorica : Alin Rosu, Cosmin Rosu, Stefan Rogoz alaturi de toti oamenii care au luat parte la organizarea acestui concurs, aflat la prima editie, dar care consta in a 2-a etapa din circuitul West Bike Tour, mai multe detalii despre acest circuit puteti afla aici : West Bike tour.

Se pare ca noroiul s-a tinut scai de noi si la acest concurs, desi aveam sperante si planuri ca vom concura pe uscat dupa soarele din ultimele zile. Din pacate o ploaie puternica din ultimele zile a avut girja sa ude bine de tot traseul, dar asta nu a fost o problema asa mare.


Inca de la start, am vazut ca desi era umed, au fost destule urcari unde nu a fost nevoie sa ma dau jos si chiar imi placeau zonele de viteza cu balti si crengi pline cu apa care te racoreau.


In scurt timp eram ud leoarca, dar si in fruntea cursei si aveam de gand sa nu las noroiul sa imi stea in cale. Am reusit sa-l fentez pe iarba, mai pe margine, mai pe langa ea unde era lutos si am incheiat optimist primul tur. Insa odata ce am intrat in al doilea, am realizat ca cele peste 200 de roti care trecusera inainte, au avut un cuvant de spus in calitatea traseului, pe langa oboseala acumulata si noroiul pe lant. Am fost nevoit sa fac mai mult push-bike, iar urcarile din primul tur nu le mai urcam in sa, ci alergand pe langa bicicleta.


Pentru mine a fost o cursa solitara, la fel ca si la Cozia, inca de la inceput am reusit sa impun ritmul si am continuat de unul singur cei 40 de km cu o diferenta de nivel de aprox 1200 m.

Singurele probleme au fost chain-stuck si cam atat. Derapajele pe noroi au fost un deliciu cu adrenalina si emotii, iar trecerile prin rau au fost ca o oaza in desert pentru transmisia mea, apareau exact cand trebuia. Ar fi fost mult mai dificil sa termin cursa fara aceste sesiuni de "bike-wash".

Sunt bucuros ca am castigat, dupa 3 ore si 2 minute cu un avans de 5 minute fata de locul 2. Am reusit din nou sa umplem masina de premii, Rica reusind sa ocupe pozitia 2 la peste 40 de ani si locul 4 la general, iar George locul 3 la Elite.

Racing Bike Pro, pe langa echipa si magazinul si service-ul pe care il administreaza, continua acum un proiect ambitios si foarte prielnic pentru partea de vest a tarii prin acest maraton de maratoane.  Multumesc echipei si multumesc Isostar, Compressport si Bike Nature.

PS: Sunt convins ca 95 % dintre cei care au citit acest post pana aici, nu o sa imi citeasca cartea, nu o sa investeasca in ei prea mult, nu o sa faca ceva ca sa aiba alte rezultate, pentru ca e mai lejer asa. Si ii inteleg.  Insa daca tu faci parte din cei 5%, te invit sa imi citesti cartea : De la zero la campion !

Multumesc...

Victorie din nou la Cozia Mtb !

Daca anul trecut, a fost o victorie norocoasa datorita faptului ca au fost rataciri, anul asta am vrut sa nu mai las niciun dubiu si am reusit sa castig din nou Maratonul de la Cozia.

Sa va povestesc putin ...

Initial, tinand cont de vremea din ultimele zile, nu aveam de gand sa particip, gandindu-ma ca multe dintre urcari le voi face pe langa bicicleta, iar in 1600 de metri diferenta de nivel, de-a lungul a 55 de km, aveam parte de suficiente urcari.
Pana la urma prognozele aratau favorabile in ultimele 2 zile inainte de cursa si am ales sa participam, impreuna cu George si Rica. Dupa o noapte petrecuta la conacul lui George chiar din localitatea Calimanesti, la ora 10 se anunta startul.

Traseul a inceput direct in urcare, iar in primii 2-3 km deja impingeam la ea, dar stiam de la organizatori care au avut grija sa ne prezinte traseul, ca nu sunt decat putine portiuni de pushbike, asa a si fost. Dupa 2-3 zone scurte de push-bike, am crescut putin ritmul si m-am gasit in fruntea cursei. Cred ca a fost pentru prima oara cand am condus o cursa aproape de la inceput pana la final. In spatele meu destul de aproape, pana pe la km 20 era tot Andrei, de care am prins avansul decisiv pe o urcare lunga si sustinuta, inainte de punctul de alimentare.

E un lucru interesant sa fi primul care descopera traseul, dar sunt si parti negative, pentru ca nu ai dupa cine sa te iei in zonele unde nu vezi marcaj, din fericire a fost un singur moment de genul asta. Un fapt care m-a amuzat, a fost ca i-am surprins pe unii asistenti care trebuiau sa ma directioneze, jucand table. Ce sa fac si eu, m-am grabit cat am putut, ii inteleg si pe ei, probabil ca s-au plictisit asteptand.

Cu cat ma apropiam mai mult de final, cu atat cresteau temerile ca voi fi prins din urma. Adevarul e ca am ramas cu sechele, dupa cateva intamplari cum ar fi: pierderea victoriei la Banat maraton 2011 in ultimii 3 km, la Concordia in 2013 si alte concursuri unde spre final am fost prins din urma. De data aceasta am reusit sa stapanesc aceasta frica de a fi prins din urma, iar  secretul victoriei il puteti afla in capitolul "Pilula magica" din cartea " De la zero la campion ". Se pare ca da rezultate in cazul meu.

Stiam ca traseul competitiei se incheie cu 5 km de asfalt, iar pe o coborare faina pe un drum forestier, care semana cu finalul cursei de anul trecut, am inceput sa fortez mai mult, cu gandul ca nu mai e mult pana la final. Neavand kilometraj nu stiam, ca eu de fapt mai am vreo 15 km pana la final, nicidecum 5. Dupa coborarea pe forestier a urmat o urcare abrupta pe asfalt, unde am avut o senzatie noua in picioare pentru mine si anume crampe,peste tot pe ambele picioare. Aveam crampe si unde nu credeam ca am muschi.

Atunci am fost putin demoralizat. Am crezut ca iarasi se adevereste temerea mea si proverbul :"de ce ti-e frica nu scapi".  Am inceput cu niste pumni in picioare, iar apoi mi-am amintit o vorba a unui prieten, care spunea ca atunci cand ai crampe sa continui sa pedalezi la o cadenta mare pana trec crampele. De ales oricum nu aveam, asa ca am pedalat. Nu stiam daca o sa mi se blocheze muschii de tot sau daca o sa aiba efect solutia prietenului meu. Spre mare mea surprindere a avut efect. In 2-3 minute una cate una, am scapat de crampe si am dat de rampe tot una cate una si ma intrebam unde e asfaltul plat de 5 km pana la final?

Pe portiunile acestea a fost al doilea moment demoralizator, cand dupa 2-3 urcari scurte dar abrupte ajungeam intr-un varf de unde vedeam foarte bine ca mai este inca un varf adica o alta urcare si dupa ce o faceam si pe aceea, ghici ce ? Mai urma inca una. Dar ma ambitionam si mai mult, folosind pilula magica, asa cum v-am spus, iar in cele din urma m-am impacat cu gandul si m-am gandit ca indiferent cati km mai sunt, daca eu imi mentin ritmul meu, la un moment dat tot se termina. Trebuie sa se termine. Apropo, aceasta e de fapt si o lectie care se aplica in orice domeniu, dar sa revenim la ale noastre. Dupa ultima coborare cu noroi unde abea stateam pe bicicleta, la propriu, pentru ca saream intr-una, iar pantofii nu intrau in pedale, intr-un final am ajuns la cei 5 km de asfalt si eram bucuros ca ma indreptam spre o noua victorie, dar in acelasi timp mi-am amintit ca o cursa nu e gata pana nu treci linia de sosire (alta lectie) si din nou m-am gandit: daca ma prind astia din urma ? Si am dat din pedale cum am stiut eu mai bine, pana am vazut multa lume si trambite. Atunci am fost sigur ca sunt castigator.

Am terminat concursul cu un timp de 3 ore 23 cu un avans de 10 minute fata de locul 2.
Pe langa toate beneficiile acestui sport, toate placerile si satisfactiile, am descoperit inca odata ce gust deosebit are ... mancarea, dupa un concurs sau cum te bucuri de un dus dupa concurs sau de 10 minute intins pe o canapea moale cu gandul ca ai facut o treaba buna si esti multumit de tine. Pentru aceste momente ridic un pahar din vinul castigat cu greu la Maratonul Coziei !

Ca toate acestea sa fie posibile si pentru momente viitoare si mai frumoase, multumesc echipei Racing Bike Pro care a fost reprezentata la acest concurs de Andrei Pop, Dirlea Alexandra si subsemnatul, toti 3 clasandu-ne pe locul 1 la categoriile de varsta. Nu are rost sa mai spun ca un rol decisiv a fost jucat de nutritia mea, pentru care multumesc Isostar, nu ezitati sa incercati noul gel Isostar neutral. O refacere foarte buna am avut datorita echipamentelor Compressport. Multumesc BikeNature.ro

Pedalam in Romania, si asta ne ocupa tot timpul !

Thassos Road & Mtb Cup

Imi place sa numesc tot ceea ce se intampla anual in insula Thassos, un mini cantonament, pentru ca e vorba de 2 curse iar pe langa cele 2 zile de concurs inca 2 de antrenament, cel putin asa a fost pentru noi.

Am avut ocazia si anul acesta sa merg si sa particip pentru a 3-a oara in Thassos, echipat mult mai bine fata de anii anteriori cand participam cu aceeasi bicicleta Focus si la cursa de sosea si la mtb. Anul acesta am pus in sfarsit o cursiera pe sosea care se ridica putin la asteptarile competitiei. Pentru aceasta ocazie, de a vedea inca odata insula ii sunt recunoscator lui Rica care a avut grija sa ajungem cu bine.

Pe insula am fost intampinati de cei doi organizatori Yanis Reizis si Nikos Kitrinos, la care ne-am si cazat. Niste oameni deosebiti, care stiu ce inseamna ospitalitatea. Ce am observat imediat la ei, o calitate de admirat, este calmul cu care actioneaza, se comporta si discuta in momente critice, cum ar fi seara dinainte de concurs, dimineata sau chiar in timpul activitatilor sportive cand ne-am astepta si suntem obisnuiti sa vedem oameni stresati, agitati cu care nu poti schimba o vorba.

Ei sunt cei care au organizat a 10-a editie a Thassos Road & Mtb Cup, pe langa concursul de alergare montana sau cel de ultramarathon de 120 de km pe bicicleta, care anul acesta nu s-a mai tinut din cauza numarului redus de participanti.

Impreuna cu G. Popovici si Rica, ne-am inscris toti trei la cele 2 probe: sosea si mtb. Asa cum probabil stiti, proba de sosea reprezenta turul frumoasei insule Thassos, cumuland 95 de km, dar cursa efectiva, batalia, s-a dat doar pe ultimii 40 de km, primii 55 au fost la un ritm lejer in spatele masinii de asistenta.

Aveam mici emotii cu noua bicicleta, imi era teama sa nu fac vreo pana, care la ritmul acela din timpul concursului, m-ar fi scos din joc. Vroiam sa iasa totul cat mai bine, ca orice sportiv care ia startul intr-o competitie si am fost bucuros sa vad ca dupa start am ramas in plutonul fruntas, spre deosebire de ceilalti ani, in care abea ma agatam de al treilea pluton. De data asta am reusit sa fiu alaturi de fruntasi care erau : George, Ulisse, Alex Ciocan, Filip de la Giant, Basso si castigatorul de anul trecut, un bulgar. Nu mai punem la socoteala evadatii, inca de la inceput, Petrache si Stancu care au mentinut diferenta pana la final, reusind sa termine cursa, castigator fiind Marius.

In plutonul nostru, lucrurile decurgeau binisor pana la un atac a lui Alex, cand eu si cu George am ramas putin in urma fiind nevoiti apoi sa fortam ca sa ii prindem din nou. Stiam ca daca nu ii prindem atunci era gata joaca. Cu eforturi mari, am reusit sa fim din nou in plutonul lor si sa mai continuam cativa km pana cand s-a intamplat inevitabilul. Basso, un catarator foarte bun, ataca pe una dintre urcarile lungi si intinde tot plutonul. Toti trageau dar in afara de Filip nimeni nu s-a tinut de el. Primul pe care l-am recuperat din urma a fost Ulisse, dupa care am format un mic pluton de 3, iar in fata era bulgarul si Alex in departare. Pozitiile noastre s-au determinat la sprintul final, unde spre surprinderea mea dupa ultima curba, ce sa vezi, exact pe linia de finish era o masina care a sters orice plan si pofta de finish-sprint. George a sprintat totusi si a ocupat locul 3 la categorie, dupa Petrache si Marius, iar eu pe 4 si 9 la general.

O cursa foarte frumoasa pe unul din cele mai deosebite trasee, care a trezit putin pofta de concursuri de sosea.
Dupa o masa copioasa multumita mamei lui Rica, am inceput sa ne pregatim pentru a 2-a zi, cu un masaj si alte metode de refacere, fiecare cu ale lui.

          La startul celei de-a doua competitii, ne asteptau 60 de km cu 1850 diferenta de nivel pe drumurile de padure ale insulei, cu coborari foarte tehnice pe pietre, prin cariera de marmura, prin rauri si pe unul din cele mai inalte varfuri ale insulei. Am reusit si aici sa ma tin in primii km de Maus, dupa care s-a distantat usor-usor si  a ajuns la final pe locul 3 la general.
 Pe una dintre coborari am scapat bidonul de apa din suport, iar cand m-am intors sa il recuperez am constatat ca avea capacul spart, dar in lipsa de alta sursa de apa, l-am pastrat si astfel am descoperit cea mai buna metoda de a te racori pe picioare in timp ce pedalezi. Am fost mirat sa vad ca dupa coborari cu zdruncinaturi, hopuri si toate cele, inca mai aveam apa in el.


Nici aici nu am scapat de crampe, la gambe aveam jambierele compressport, dar in partea superioara si-au facut aparitia la qvadricepsi si bicepsi femurali, spre finalul cursei. Nu a mai durat mult si pe una dintre coborari a aparut si George din spate, iar de acolo am continuat impreuna pana nu am mai putut sa fortez la ritmul lui. Cu cat ne apropiam mai mult de finish, cu atat el se simtea tot mai bine. Dupa ce m-a lasat in urma, l-a prins pe concurentul din fata noastra, iar in fata avea in vizor locul 3 de la categoria noastra. Nu a mai apucat pentru ca s-a terminat cursa, se apropiase pana la 10 secunde in spate si tot 10 secunde de podium. Sigur l-ar fi prins si pe el daca nu s-ar fi incheiat cursa. Astfel George a terminat pe 4, iar eu pe 5 la categorie si tot 9 la general din peste 250 de concurenti.



Mi-a placut foarte mult si cursa de mtb, de data asta confortul si-a spus cuvantul cu noul Lefty si echipat corespunzator. In anii anteriori, la cursa de mtb, dupa primele coborari eram deja demoralizat de durerea de brate.

Asadar v-am povestit cate putin din cele 2 curse, va recomand sa mergeti, cel putin o data pe an. E o experienta foarte frumoasa sa participati la fiecare cursa in parte. Va recomand sa beneficiati si de ospitalitatea celor 2 organizatori Yannis si Nikos care detin si 2 pensiuni : Velo Studio si Pension Ageri.

Pentru acest mini cantonament si pentru ca totul a decurs bine, multumesc echipei Racing Bike Pro, noului partener Bike Nature si multumesc pentru jambierele Compressport care m-au ajutat sa ma refac cat mai bine intre cele 2 curse.

Cam atat din Thassos, sa ne vedem cu bine la Cozia Maraton ! Spor !

Parteneri alaturi de mine in 2014

Sezonul de mountainbike 2014 a inceput deja de ceva timp, maine urmeaza a 6-a competitie.
Astazi vreau sa prezint si totodata sa adresez recunostinta mea  sponsorilor si noilor parteneri care sunt alaturi de mine in acest an si care au grija sa am cele necesare pentru o buna desfasurare a antrenamentelor si concursurilor la care particip.

Asadar, sunt bucuros si recunoscator sa incep acest sezon alaturi de Stefan Rogoz care imi ofera suportul de care am nevoie prin echipa Racing Bike Pro Merida, culori pe care le port la fiecare concurs si prin magazinul de unde ma aprovizionez cu cele necesare http://www.racingbikeshop.ro/

Multumesc Isostar Romania pentru ca are grija de nutritia mea sportiva oferindu-mi un discount la cele mai bune produse cu care ma alimentez cand sunt pe bicicleta, dar si dupa aceea, pentru o refacere mai rapida.

Produsele pe care le folosesc sunt :

• shot-uri
• gel-uri
• pudra isotonica
• batoane recovery
• bidonul isostar
• batoane energizante

Toate produsele le puteti gasi aici : nutrivita.ro sau pe pagina de facebook  Isostar. 

De asemenea in calitate de reprezentant Isostar, la concursurile la care particip ma puteti contacta pentru produse, numarul de telefon il puteti gasi pe pagina de facebook de mai sus.

Un alt brand pe care il reprezint si care va este tot mai cunoscut, este vorba de Compressport. Produsele de compresie (jambiere, quad-uri) ma scapa de nedoritele crampe din timpul concursurilor si imi faciliteaza refacerea dupa cursa. Un intreg review si mai multe despre calitatile acestor produse poti citi aici : De ce sunt importante produsele compressport ?

Si in acest an, GoPro este alaturi de mine prin magazinul importator oficial Xtrem video.ro. Go pro imi ofera accesoriile de care am nevoie pentru a filma la cea mai buna calitate in timpul activitatilor sportive de orice gen. De curand am finalizat unul din cele mai mari proiecte ale mele, se numeste " Un sezon de mtb" si este un film documentar filmat aproape in intregime cu o camera Gopro si este despre...exact ce spune titlul.

Trailerul il poti viziona aici : Trailer " Un sezon de mtb ", iar cat mai curand va fi public intregul film. Pentru toate acestea, multumesc :

Nu in ultimul rand, cel mai nou partener alaturi de mine in acest sezon este Ionut Iordache prin  magazinul www.bikenature.ro care imi ofera piesele, accesoriile si echipamentele de care am nevoie pentru intretinerea bicicletei si confortul meu.

Multumesc BikeNature !

Sunt bucuros sa reprezint si sa am asa parteneri alaturi. Le multumesc tuturor si ii asigur ca au facut cea mai buna alegere !

Multumesc si tie pentru ca ma citesti si iti doresc sa ai spor(t) in tot ce faci !