Aleg sa merg la Geiger anul asta, in timp ce eu eram la mare. O raceala mi-a cam stricat planurile, dar ma decid sa merg totusi. Vad si Bucurestiul, si pe Ana cu ocazia asta. Ma intalnesc si cu Dan si in cele din urma plec cu Zako din Bucuresti la Sibiu.
Ma trezesc in dimineata cu o febra si o stare incredibil de nasoala, si imi iau gandu de la a ma da macar pe traseu. Cu toate astea merg la start sa vad si eu atmosfera din postura de spectator. Chiar ca sunt bolnav, ma intalnesc cu o gramada si ma intreaba ce-i cu mine ? ce-am patit. Le explic si ei ma compatimesc, dar in gandul lor cred ca erau bucurosi ca ma vad doar in adidasi :))) (glumesc). Cu toate astea, aproape resemnat ca am venit la Sibiu degeaba si am pus si pe Rica sa imi aduca bike-ul si toate cele degeaba, cand imi dau seama ca si-a facut efectul paracetamolul ce il luasem cu vreo jumate de ora inainte. Ma tot pipaiam intr-una pe fata, pe gat sa vad daca mai am febra si constat ca ma simt bine, nici vorba sa ma bat pentru ceva, nici macar nu eram inscris, ci doar sa rulez putin.
Asa ca ma uit la ceas si vad ca mai sunt 10 minute pana la start, iau cheia de la masina lu Rica si fug repede sa ma echipez. Parca as fi spider-man in misiune. Constat ca am roata dezumflata, fac repede rost de o pompa, mai stau putin si aud 10, 9,8,7...go !
Ma infiltrez in coloana si ma amuza reactiile unora: " ma parca erai in blugi acu 2 minute ?" Salut pe toata lumea, imi recuperez pompa pierduta la Banat, chiar in timp ce pedalam la Geiger. Multumesc ET ! Mai departe imi vad de plimbarea mea, savurand traseul. Aflu din nou cum e sa fii in coada plutonului, unde lumea se inghesuie, se dau jos la orice panta care pare doar putin periculoasa, ma incurca dar ma conformez si eu si ma bucur ca sunt acolo :) Iau si o tranta, din cauza ca un tip din fata mea a franat intr-o curba si ca sa il evit am intrat in sant. Doar o mica julitura, o nimica toata. Ma prinde Alex Fodor si imi spune ca si el a luat o tranta deja. Merg mai departe si vine o portiune valurita unde ma dau pe o trambulina si ma arunca atat de tare incat merg vreo 10 metri doar pe roata de fata, super emotie ! :)) Mai departe, urc spre magura cu Alex si Marius din timisoara , ma intalnesc cu mai multi, Alin din pitesti, Egon. Ajung aproape de varf si ma opresc vreo 5 minute sa-l astept pe Rica. In cele din urma vine si plecam impreuna, nu dureaza mult si el cum era turat, ma lasa in urma, iar eu nu-mi mai gasesc chefu sa trag. eram lenes. Ma ratacesc putin dupa care ma bucur de coborarea printre brazi. In cele din urma dau in soseaua cu Rasinari si ma intorc inapoi spre Sibiu, nu mai aveam chef de nicio urcare.
Cam asta a fost experienta mea la Geiger de anul asta, sper ca voi fi mai pregatit la anul. Momentan ma recuperez cu raceala si vom vedea la ce concursuri mai mergem :) vreo sugestie ?
luni, 27 august 2012
Primul podium-Banat Maraton.
Asa cum era de asteptat, anul acesta rezultatele s-au lasat mult asteptate, avand in vedere ca am trecut la 19-29 si cum nu era de ajuns, a mai fost si anul cu bacul. Bine ca am trecut cu bine.
Dupa ce la nationale am tras de mine ca sa termin si am ajuns la finish cand era premierea, de data asta acasa la BMM, am avut o surpriza.
Ajuns anul acesta la a 8-a editie si a 5-a pentru mine, BMM este cel mai vechi maraton din tara. Anul asta nu m-a prins intr-o forma prea buna, am apucat doar vreo 2 saptamani de antrenament. Traseul il stiam de anul trecut, cu toate astea cu 2 zile inainte am fost pana pe Semenic pe urcare sa-mi aduc aminte ritmul si momente interesante de anul trecut cand am avut un ritm incredibil pe urcarea spre Semenic. Un alt motiv pentru care merita sa urci pe Semenic este coborarea incredibil de frumoasa si antrenanta. Un mic deliciu.
Revenind la cursa, anul asta au fost mici diferente la traseu la start si la finish. Finish-ul a fost un pic diferit fata de anul trecut, fiind o optiune mai buna. De data asta a fost aproape 1 km de sosea inainte de finish, unde puteai sa sprintezi sau sa faci ce vrei, pe cand anul trecut inca din varful dealului stiai pe ce pozitie o sa termini, pentru ca era un finish in coborare , plus bolovani alunecosi care nu iti permiteau sa mai faci vreo manevra. Startul a fost de data asta tot pe asfalt prin Garana.
Un start destul de lejer, de data asta am reusit sa raman alaturi de primii, formandu-ne un grup de vreo 6-7 din care pe coborare ne-am rasfirat, iar pe Tudor si Silviu nu i-am mai vazut. In rest, pe urcare pana pe Semenic ne-am tot jucat de-a trenuletu cu Jidovu, Gergo si Feri. M-am oprit la punct sa imi umplu bidonu, pentru a nu avea surprize spre varf, astfel ca am ramas putin in urma. Stiam ca nu vreau sa ajung singur pe Semenic astfel ca spre finalul urcarii am fortat sa il prind pe Gergo sa fim amandoi. Dupa cateva portiuni in care am tras unul de altul, a aparut din spate Cristi , care avea ceva probleme cu lantul, de fapt toata cursa a avut probleme cu lantul s-a oprit de vreo 3-4 ori. Cand ne-a depasit el, a fost momentul decisiv pentru mine, prinsese vreo 15 metri avans si ma gandeam "ce fac? trag dupa el sa-l prind, sau merg in ritmul meu cu Gergo" si am ales sa fortez stiind ca Gergo era cu mine la categorie.
L-am prins in cele din urma pe Jidovu care avea un ritm alert care nu-mi permitea prea mult sa ii pierd roata din ochi. Stiind ca in fata era Tudor cu Silviu la categoria mea , Feri care era peste 40 si Cristi care stiam ca are peste 30. Dupa calculele mele eram in grafic pe locul 3 la 19-29 de ani. Bun, hai doar sa terminam cursa. Nu m-am gandit prea mult ca ma intreaba Cristi cati ani am ? ii zic ca 18, la care el, "ahhhh suntem la aceeasi categorie" wtf. Il intreb sa ma lamuresc, cat are si el, imi spune ca 33 si categoria era de fapt 18-35. Buuuun, rivalu in fata si stiam ca ma domina, mi-am zis "na asta e, trag de mine cat pot si vedem ce iese". A mai trecut 1 km 2, si deja am inceput sa pierd roata lui Cristi, putin dezamagit in postura 4 a clasamentului, continui sa imi vad de treaba. Cum va spuneam Cristi avea probleme cu transmisia, astfel ca mare mirarea mi-e sa il vad iarasi pe margine oprit. Il intreb "iara probleme ?" in timp ce trec pe langa el si incep sa maresc ritmul dar ma gandesc ca nu e bine sa te bucuri de necazul altuia pentru ca ti se poate intampla si tie.
Cu toate aste nu uit ca totusi ne batem la podium si incep sa rulez ca un disperat prin padurea de pe Semenic, il prind pe Lupsa de la 80 mai inca vreo 2 baieti pe langa care trec repede, imi iese tot, vad usor marcajul si nu am decat 2 ezitari , aleg trasele bune si treaba merge ca pe roate, ma gandesc ca mi-a pierdut urma, trag de mine, incep deja sa ma doara mainile cum trageam de ghidon, cand pe o portiune aud Bondaru' in spate. Bzzz, era Jidovu si imi zice " Hop ! cand auzi bondaru' (butucul lui zgomotos) nu mai ai ce face " radem amandoi si continuam impreuna pana aproape de locul unde incepe coborarea spre lac, de acolo il pierd , de tot de data asta. Il mai prind pe Boldi si coboram amandoi. Prin avans il las in spate, dar am ceva probleme cu santurile si era sa pic, ma prinde iar din urma si imi zice sa o iau incet. Aflu ca George e in fata si dupa ce incep urcarile dupa dig il zaresc in departare da nu sunt sigur ca el e, un echipament albastru, el ar trebui sa fie "hehe Georgianu' te-am prins", psihic macar, ca nu reusesc sa ma apropii de el macar sa-l salut si sa-i urez bafta la Lung.
Eu, resemnat, Jidovu nicaieri, asta e, e bun si locu 4, dar continui sa trag pentru ca inca nu s-a terminat cursa. Incep iarasi sa ma ia crampele si incep sa fac pe boxeru amator cu picioarele mele sa le detensionez putin, functioneaza !
Tot incepeam sa o las mai moale si iar calcam pedala si imi ziceam " Vreau pe podium ba, nu ma las, vreau pe podium cu Tudor !" vise, pentru ca mai erau vreo 5 km si eu eram pe locul 4 si in fata nu vedeam pe nimeni, dar vroiam pe podium. In continuare ma bucur de traseu, soarele aproape te doboara de pe bicicleta pe unele urcari grele pe unde trec pe langa cei de la 30 si ma simt un pic mandru ca eu urc pe bicicleta pe unde ei imping. Saracu' de mine, deja am efecte de insolatie :))). Mai trec pe langa cateva puncte ii intreb pe oameni cat mai e, ei nu stiu sa-mi zica, ma orientez si imi dau seama ca nu sunt departe. Nu ma simt asa de obosit ca la alte concursuri spre final, ba chiar imi place sa ma dau cu bikeu, mai trec pe cateva pajisti si imi dau seama ca incepe coborarea faina pe iarba pana in asfalt. Ajuns in asfalt, scot binoclu, ma uit in fata: nimeni, intorc capu, iar nimeni. Trec de Iulian care imi zice Bravo Para, esti al 4-lea, in gandul meu "bravo pentru ce ? locu 4 ?" Ma ridic in picioare, ca asa e frumos sa termini, in forta si trec linia, nici nu mai ascult la tipa de la microfon care imi anunta locul si timpul. Ma intalnesc cu o gramada de prieteni si ma intreaba ce ai facut ? eu: pe 4 ! n-am reusit ma nicicum sa-l fac pe Jidovu.
Ma intalnesc si cu baietii din echipa , le zic ca am iesit pe 4. Dintr-o vorba in alta aflu ca Silviu a avut o problema, si incepe sa-mi creasca pulsul, oare de ce ?
Concluzia ? Nu renuntati sa VRETI, nu renuntati sa VISATI si nu renuntati NICIODATA !
aaaa si surpriza :
Dupa ce la nationale am tras de mine ca sa termin si am ajuns la finish cand era premierea, de data asta acasa la BMM, am avut o surpriza.
Ajuns anul acesta la a 8-a editie si a 5-a pentru mine, BMM este cel mai vechi maraton din tara. Anul asta nu m-a prins intr-o forma prea buna, am apucat doar vreo 2 saptamani de antrenament. Traseul il stiam de anul trecut, cu toate astea cu 2 zile inainte am fost pana pe Semenic pe urcare sa-mi aduc aminte ritmul si momente interesante de anul trecut cand am avut un ritm incredibil pe urcarea spre Semenic. Un alt motiv pentru care merita sa urci pe Semenic este coborarea incredibil de frumoasa si antrenanta. Un mic deliciu.
Revenind la cursa, anul asta au fost mici diferente la traseu la start si la finish. Finish-ul a fost un pic diferit fata de anul trecut, fiind o optiune mai buna. De data asta a fost aproape 1 km de sosea inainte de finish, unde puteai sa sprintezi sau sa faci ce vrei, pe cand anul trecut inca din varful dealului stiai pe ce pozitie o sa termini, pentru ca era un finish in coborare , plus bolovani alunecosi care nu iti permiteau sa mai faci vreo manevra. Startul a fost de data asta tot pe asfalt prin Garana.
Un start destul de lejer, de data asta am reusit sa raman alaturi de primii, formandu-ne un grup de vreo 6-7 din care pe coborare ne-am rasfirat, iar pe Tudor si Silviu nu i-am mai vazut. In rest, pe urcare pana pe Semenic ne-am tot jucat de-a trenuletu cu Jidovu, Gergo si Feri. M-am oprit la punct sa imi umplu bidonu, pentru a nu avea surprize spre varf, astfel ca am ramas putin in urma. Stiam ca nu vreau sa ajung singur pe Semenic astfel ca spre finalul urcarii am fortat sa il prind pe Gergo sa fim amandoi. Dupa cateva portiuni in care am tras unul de altul, a aparut din spate Cristi , care avea ceva probleme cu lantul, de fapt toata cursa a avut probleme cu lantul s-a oprit de vreo 3-4 ori. Cand ne-a depasit el, a fost momentul decisiv pentru mine, prinsese vreo 15 metri avans si ma gandeam "ce fac? trag dupa el sa-l prind, sau merg in ritmul meu cu Gergo" si am ales sa fortez stiind ca Gergo era cu mine la categorie.
L-am prins in cele din urma pe Jidovu care avea un ritm alert care nu-mi permitea prea mult sa ii pierd roata din ochi. Stiind ca in fata era Tudor cu Silviu la categoria mea , Feri care era peste 40 si Cristi care stiam ca are peste 30. Dupa calculele mele eram in grafic pe locul 3 la 19-29 de ani. Bun, hai doar sa terminam cursa. Nu m-am gandit prea mult ca ma intreaba Cristi cati ani am ? ii zic ca 18, la care el, "ahhhh suntem la aceeasi categorie" wtf. Il intreb sa ma lamuresc, cat are si el, imi spune ca 33 si categoria era de fapt 18-35. Buuuun, rivalu in fata si stiam ca ma domina, mi-am zis "na asta e, trag de mine cat pot si vedem ce iese". A mai trecut 1 km 2, si deja am inceput sa pierd roata lui Cristi, putin dezamagit in postura 4 a clasamentului, continui sa imi vad de treaba. Cum va spuneam Cristi avea probleme cu transmisia, astfel ca mare mirarea mi-e sa il vad iarasi pe margine oprit. Il intreb "iara probleme ?" in timp ce trec pe langa el si incep sa maresc ritmul dar ma gandesc ca nu e bine sa te bucuri de necazul altuia pentru ca ti se poate intampla si tie.
Cu toate aste nu uit ca totusi ne batem la podium si incep sa rulez ca un disperat prin padurea de pe Semenic, il prind pe Lupsa de la 80 mai inca vreo 2 baieti pe langa care trec repede, imi iese tot, vad usor marcajul si nu am decat 2 ezitari , aleg trasele bune si treaba merge ca pe roate, ma gandesc ca mi-a pierdut urma, trag de mine, incep deja sa ma doara mainile cum trageam de ghidon, cand pe o portiune aud Bondaru' in spate. Bzzz, era Jidovu si imi zice " Hop ! cand auzi bondaru' (butucul lui zgomotos) nu mai ai ce face " radem amandoi si continuam impreuna pana aproape de locul unde incepe coborarea spre lac, de acolo il pierd , de tot de data asta. Il mai prind pe Boldi si coboram amandoi. Prin avans il las in spate, dar am ceva probleme cu santurile si era sa pic, ma prinde iar din urma si imi zice sa o iau incet. Aflu ca George e in fata si dupa ce incep urcarile dupa dig il zaresc in departare da nu sunt sigur ca el e, un echipament albastru, el ar trebui sa fie "hehe Georgianu' te-am prins", psihic macar, ca nu reusesc sa ma apropii de el macar sa-l salut si sa-i urez bafta la Lung.
Eu, resemnat, Jidovu nicaieri, asta e, e bun si locu 4, dar continui sa trag pentru ca inca nu s-a terminat cursa. Incep iarasi sa ma ia crampele si incep sa fac pe boxeru amator cu picioarele mele sa le detensionez putin, functioneaza !
Tot incepeam sa o las mai moale si iar calcam pedala si imi ziceam " Vreau pe podium ba, nu ma las, vreau pe podium cu Tudor !" vise, pentru ca mai erau vreo 5 km si eu eram pe locul 4 si in fata nu vedeam pe nimeni, dar vroiam pe podium. In continuare ma bucur de traseu, soarele aproape te doboara de pe bicicleta pe unele urcari grele pe unde trec pe langa cei de la 30 si ma simt un pic mandru ca eu urc pe bicicleta pe unde ei imping. Saracu' de mine, deja am efecte de insolatie :))). Mai trec pe langa cateva puncte ii intreb pe oameni cat mai e, ei nu stiu sa-mi zica, ma orientez si imi dau seama ca nu sunt departe. Nu ma simt asa de obosit ca la alte concursuri spre final, ba chiar imi place sa ma dau cu bikeu, mai trec pe cateva pajisti si imi dau seama ca incepe coborarea faina pe iarba pana in asfalt. Ajuns in asfalt, scot binoclu, ma uit in fata: nimeni, intorc capu, iar nimeni. Trec de Iulian care imi zice Bravo Para, esti al 4-lea, in gandul meu "bravo pentru ce ? locu 4 ?" Ma ridic in picioare, ca asa e frumos sa termini, in forta si trec linia, nici nu mai ascult la tipa de la microfon care imi anunta locul si timpul. Ma intalnesc cu o gramada de prieteni si ma intreaba ce ai facut ? eu: pe 4 ! n-am reusit ma nicicum sa-l fac pe Jidovu.
Ma intalnesc si cu baietii din echipa , le zic ca am iesit pe 4. Dintr-o vorba in alta aflu ca Silviu a avut o problema, si incepe sa-mi creasca pulsul, oare de ce ?
Concluzia ? Nu renuntati sa VRETI, nu renuntati sa VISATI si nu renuntati NICIODATA !
aaaa si surpriza :
luni, 20 august 2012
MTB XCO LIVE LONDRA JO 2012
Aici puteti viziona cursa de mtb cross-country de la Londra-JO 2012 http://www.eurovisionsports.tv/london2012/index.html selectati cycling-mtb si apoi cycling masculin mai jos.
Vizionare placuta !
Vizionare placuta !
Parti Andras-Londra 2012
Cred ca cel mai cunoscut participant la Jocurile olimpice de anul acesta de la Londra, Parti Andras,desigur fiecare avem favoritii nostrii, dar cand spun cel mai cunoscut pentru noi romanii e pentru ca l-am vazut , l-am intalnit, si unii au putut schimba impresii cu el. L-am vazut castigand anul trecut Maros XCO , l-am vazut castigand anul acesta in Serbia la Salcano Cup si o saptamana mai tarziu a fost din nou castigatorul Maros XCO Cup 2012. Andras Parti.a avut parte de un accident la Londra, grazzie fotografilor putem vedea exact momentul in care toate sperantele si munca de 4 ani s-a sfarsit.
Din fericire nu a suferit nimic foarte grav. Speram ca isi va reveni cat mai curand. Asa ca aveti grija pe coborari, ca nu merita !
Din fericire nu a suferit nimic foarte grav. Speram ca isi va reveni cat mai curand. Asa ca aveti grija pe coborari, ca nu merita !
miercuri, 1 august 2012
Le site Warmshowers- A Great Experience !
Warmshowers- O experienta grozava.
Acum 3 zile un cuplu de francezi ce efectuau un tur al Europei m-au contactat de pe siteul warmshowers pentru a ma intreba daca ii pot gazdui. Au primit un raspuns afirmativ din partea mea fiind dornic de mult, si bucuros sa cunosc astfel de oameni care practica cicloturismul. Toata lumea viseaza sa calatoreasca, ei isi traiesc visul chiar acum, si eu am putut sa ii ajut in drumul lor spre Istambul.
Au plecat din Franta, din Toulouse, acum 2 luni si dupa ce au trecut prin numeroase tari : Germania, Austria,Elvetia, Cehia, Slovacia si Ungaria, in cele din urma au intrat in Romania pe la Arad au luat trenul pana la timisoara iar de acolo pe bicicleta pana la Resita.
Ne-am intalnit in centru, ei sunt Cecile si Alex 2 tineri de 23 si 25 de ani care vor sa ajunga la Istambul. Pana aici au parcurs peste 3000 de km. El inginer energetic, ea nutritionista, au renuntat la apartamentul lor inchiriat din Toulouse si la joburi pentru a-si trai visul si a cunoaste lumea in adevarata ei splendoare. Vor sa cunoasca oamenii, cultura, mentalitatile si mai presus de toate vor sa se cunoasca pe ei insisi. Sa-si dea seama ce vor, unde vor sa traiasca si pentru "enrichement" sufletului. (imbogatirea-din franceza).
Ce mi s-a parut interesant este ca dupa ce vor termina excursia, adica vor ajunge la Istambul si apoi vor lua ferbotul pana in Grecia iar de acolo se vor intoarce inapoi in Franta prin tarile balcanice, Italia. Dupa ce vor ajunge acasa, adica in Franta pentru ca nu au un loc numit casa, in afara de parinti se vor gandi unde vor sa stea, sa locuiasca. Vorbeam cu Cecile si imi spunea ca pot sta oriunde in lumea asta unde le place. Nu se tem ca nu vor gasi de lucru sau ca nu vor cunoaste limba, totul e posibil si orice se invata. De asemenea nu se gandesc ca au 25 de ani si ar trebui sa munceasca sa stranga bani pentru ca la batranete sa traiasca lininstiti sau pentru copii- mentalitatea romaneasca, ci pana la 30 de ani asta vor sa faca dupaia mai vad ei.
Am discutat o gramada de lucruri, i-am dus sa manance unde am stiut eu mai bine. Ma intrebau de mancare traditionala romaneasca, sa guste din tarisoara noastra. Ce mi-a venit in minte au fost sarmale si mamaliga.Ce am stiut le-am mai gatit si eu.
In a2-a zi am fost intr-o tura cu bicicleta prin imprejurimi sa le prezint satele croate Clocotici si Nermed,
iar mai apoi lacul de la Valiug, unde dupa ce au vazut lacul si partia de ski au avut o experienta de neuitat la intoarcere cand raul s-a umflat si a intrat pe sosea astfel incat nu am mai putut trece. O viitura destul de mare suficient cat sa rupa o parte dintr-un pod si parti din drum pe alocuri.
Am discutat destul de mult daca ar fi bine sa treaca prin Oltenia sau prin Bulgaria, eu i-am sfatuit prin Bulgaria dar le-am zis ca nu le pot oferi o impresie despre olteni deoarece nu pot sa generalizez si nu pot sti nici cu cine s-ar fi intalnit.
Cat despre drumul pana aici in mare parte din timp dorm cu cortul, asta daca nu au vreun prieten in drumul lor. In Franta de ex mi-au spus ca au stat numai la prieteni si doar dupa vreo 2 saptamani au deschis cortul. Au dormit prin scoli, prin biserici, prin cimitire (Germania), am vazut poze. In cimitire ca in Germania sa tot dormi, atat de ingrijite erau.
Legat de mancare, de obicei mananca paste, pentru ca sunt usor de gatit si sunt bogate in carbohidrati.
Inca de la inceput am vorbit in engleza, iar a2-a zi mi-a venit ideea sa vorbim doar in franceza, mai pe bajbaite dar ne-am inteles.A fost interesant. M-au inspirat si acum vad lucrurile diferit datorita lor. Mi-au povestit ca pana la varsta asta au calatorit destul de mult, fie cu lucrul fie cu scoala fie cu tabere de vara. M-au sfatuit sa profit de orice ocazie de a calatori. M-au intrebat daca as fi interesat sa fac turul frantei pe bicicleta, urmatorul lor proiect probabil anul viitor. Ei vor sa ajunga acasa inainte de decembrie, sa nu ii prinda iarna de drum.
Au plecat inspre Danube, pe drumul spre Anina, ieri dimineata, au fost momente interesante alaturi de ei, o mare placere sa ii cunosc sper ca vor ajunge cu bine.
Pentru cei care vor sa gazduiasca si sa cunoasca astfel de oameni nu ezitati sa va inscrieti pe Warmshowers
Acum 3 zile un cuplu de francezi ce efectuau un tur al Europei m-au contactat de pe siteul warmshowers pentru a ma intreba daca ii pot gazdui. Au primit un raspuns afirmativ din partea mea fiind dornic de mult, si bucuros sa cunosc astfel de oameni care practica cicloturismul. Toata lumea viseaza sa calatoreasca, ei isi traiesc visul chiar acum, si eu am putut sa ii ajut in drumul lor spre Istambul.
Au plecat din Franta, din Toulouse, acum 2 luni si dupa ce au trecut prin numeroase tari : Germania, Austria,Elvetia, Cehia, Slovacia si Ungaria, in cele din urma au intrat in Romania pe la Arad au luat trenul pana la timisoara iar de acolo pe bicicleta pana la Resita.
Ne-am intalnit in centru, ei sunt Cecile si Alex 2 tineri de 23 si 25 de ani care vor sa ajunga la Istambul. Pana aici au parcurs peste 3000 de km. El inginer energetic, ea nutritionista, au renuntat la apartamentul lor inchiriat din Toulouse si la joburi pentru a-si trai visul si a cunoaste lumea in adevarata ei splendoare. Vor sa cunoasca oamenii, cultura, mentalitatile si mai presus de toate vor sa se cunoasca pe ei insisi. Sa-si dea seama ce vor, unde vor sa traiasca si pentru "enrichement" sufletului. (imbogatirea-din franceza).
Ce mi s-a parut interesant este ca dupa ce vor termina excursia, adica vor ajunge la Istambul si apoi vor lua ferbotul pana in Grecia iar de acolo se vor intoarce inapoi in Franta prin tarile balcanice, Italia. Dupa ce vor ajunge acasa, adica in Franta pentru ca nu au un loc numit casa, in afara de parinti se vor gandi unde vor sa stea, sa locuiasca. Vorbeam cu Cecile si imi spunea ca pot sta oriunde in lumea asta unde le place. Nu se tem ca nu vor gasi de lucru sau ca nu vor cunoaste limba, totul e posibil si orice se invata. De asemenea nu se gandesc ca au 25 de ani si ar trebui sa munceasca sa stranga bani pentru ca la batranete sa traiasca lininstiti sau pentru copii- mentalitatea romaneasca, ci pana la 30 de ani asta vor sa faca dupaia mai vad ei.
Am discutat o gramada de lucruri, i-am dus sa manance unde am stiut eu mai bine. Ma intrebau de mancare traditionala romaneasca, sa guste din tarisoara noastra. Ce mi-a venit in minte au fost sarmale si mamaliga.Ce am stiut le-am mai gatit si eu.
In a2-a zi am fost intr-o tura cu bicicleta prin imprejurimi sa le prezint satele croate Clocotici si Nermed,
iar mai apoi lacul de la Valiug, unde dupa ce au vazut lacul si partia de ski au avut o experienta de neuitat la intoarcere cand raul s-a umflat si a intrat pe sosea astfel incat nu am mai putut trece. O viitura destul de mare suficient cat sa rupa o parte dintr-un pod si parti din drum pe alocuri.
Am discutat destul de mult daca ar fi bine sa treaca prin Oltenia sau prin Bulgaria, eu i-am sfatuit prin Bulgaria dar le-am zis ca nu le pot oferi o impresie despre olteni deoarece nu pot sa generalizez si nu pot sti nici cu cine s-ar fi intalnit.
Cat despre drumul pana aici in mare parte din timp dorm cu cortul, asta daca nu au vreun prieten in drumul lor. In Franta de ex mi-au spus ca au stat numai la prieteni si doar dupa vreo 2 saptamani au deschis cortul. Au dormit prin scoli, prin biserici, prin cimitire (Germania), am vazut poze. In cimitire ca in Germania sa tot dormi, atat de ingrijite erau.
Legat de mancare, de obicei mananca paste, pentru ca sunt usor de gatit si sunt bogate in carbohidrati.
Inca de la inceput am vorbit in engleza, iar a2-a zi mi-a venit ideea sa vorbim doar in franceza, mai pe bajbaite dar ne-am inteles.A fost interesant. M-au inspirat si acum vad lucrurile diferit datorita lor. Mi-au povestit ca pana la varsta asta au calatorit destul de mult, fie cu lucrul fie cu scoala fie cu tabere de vara. M-au sfatuit sa profit de orice ocazie de a calatori. M-au intrebat daca as fi interesat sa fac turul frantei pe bicicleta, urmatorul lor proiect probabil anul viitor. Ei vor sa ajunga acasa inainte de decembrie, sa nu ii prinda iarna de drum.
Au plecat inspre Danube, pe drumul spre Anina, ieri dimineata, au fost momente interesante alaturi de ei, o mare placere sa ii cunosc sper ca vor ajunge cu bine.
Pentru cei care vor sa gazduiasca si sa cunoasca astfel de oameni nu ezitati sa va inscrieti pe Warmshowers
Abonați-vă la:
Postări (Atom)