SHIFT-SCHIMBAREA - Documentar.

Am vazut acum cateva zile un documentar care m-a impresionat foarte placut.
Nu voi spune prea multe, pentru ca vreau sa va las sa descoperiti singuri.

Iniţial numit "Ambition to Meaning: Finding Your Life's Purpose", filmul The Shift vorbeşte despre schimbarea ce trebuie să aibă loc în viaţa noastră când ne descoperim adevăratul nostru scop. Purtătorul mesajelor din film este Wayne Dyer, psiholog considerat de mulţi americani drept „părintele motivaţiei" şi totodată iniţiatorul mişcării de dezvoltare personala din SUA.


În film, Wayne Dyer tratează şi problema ego-ului. Noi venim pe lume ca o creaţie perfectă a lui Dumnezeu. În timpul celor 9 luni în care suntem concepuţi, ni se dă tot ce avem nevoie fără ca noi să ne zbatem. Nu ne îngrijorăm ce culoare vor avea ochii sau pielea noastră, nu ne gândim ce înălţime sau păr vom avea. Însă după cele 9 luni apărem pe lume, iar părinţii încep să ne educe. Wayne Dyer descrie acest fenomen 
ca Edging God Out şi înseamnă apariţia ego-ului.

Wayne spune:
"Daca Dumnezeu in cele 9 luni cand ai fost in burtica mamei ti-a dat tot ce ai avut nevoie de ce crezi ca dupa ce te-ai nascut nu mai ai toate resursele?"

Am aflat ca nu atragi ceea ce iti doresti ci atragi ceea ce esti

In viata putem fi de multe ori pe un Titanic, un vas mare care poate reprezenta tot ceea ce ai crezut ca vrei: bani, casa, masina, statut, lux etc. Un vas unde poti fi chiar tu capitanul, crezi ca deja totul este aranjat in viata ta… si se intampla ca acesta sa se scufunde.

Ce aleg atunci? Unii raman acolo si tin cu dintii de ceea ce "au" pana vasul se scufunda. Altii aleg sa paraseasca vasul la timp. 

"Daca sunt ceea ce am, si pierd la un moment dat tot ce am, atunci cine sunt ?" 
  
Va sugerez sa investiti 2 ore in educatia voastra, 2 ore care pot face SHIFT (schimbarea).

(2 in 1) DHS si Nationale.

Weekend-ul asta a fost unul plin competitional , si desi cea mai mare importanta o aveau Nationalele de XCO mi-am facut calculele bine de tot si am reusit sa ajung si la DHS unde am participat la proba scurta de 30 km.

Asadar, sambata 16 iulie impreuna cu baietii de la Bikeattack Resita, ne-am indreptat inspre castelul Corvin pentru a lua startul la DHS marathon. Dupa ce au luat startul cei de la 80 si 50 m-am asezat si eu la start. M-am trezit cam tarziu dar totusi mi-am facut loc pana in prima linie, iar dupa start pe prima portiune am dus lejer trena.

Apoi datorita marcarii gresite a traseului s-a schimbat ierarhia si am cazut peste 10 pozitii. Am mai recuperat vreo 5 si am continuat urmarirea primilor. Cand la un moment dat, aproape de tunelul de 800 m, ma trezesc cu Pufi de la DHS ca vine din fata, gresisera traseul si ei. Am intrat impreuna cu Pufi in tunel primii, eu avand frontala si astfel ne-am descurcat, altfel cred ca mergeam din perete in perete pana la luminita.

De aici in colo a inceput portiunea mai urata din traseu. O portiune de 1-2 km pe traverse sau urme de traverse care te zguduiau suficient cat sa-ti simti ficatul ca face hora cu restul organelor + o durere de spate.Aici s-au distantat baietii, am mai fost depasit de Gergo care ulterior a gresit incadrarea la final

si astfel am terminat pe locul 2 din nou la categoria 18-29, desi eu inca am 17 ani si aveam planificat abea de anul viitor sa intru la seniori.

Dar ne descurcam si asa.

Am ratat premierea pentru ca imediat dupa finish am plecat sa prind trenul de Sibiu sa apuc sa vad deosebitul traseu de la nationale. Aici tin sa multumesc tatalui lui Gil fara de care nu ar fi fost posibil acest lucru.

Am urcat in tren exact cum am ajuns la finis, atat ca am avut putin ragaz sa ma curat putin la o tasnitoare. Dupa ce am ajuns la Sibiu la scurt timp a inceput ploaia torentiala si incepeam sa regret ca m-am straduit atat sa ajung la nationale. M-au pescuit apoi baietii de la Maros si am fost cu totii surprinsi si bucurosi sa vedem ca sus la Paltinis era complet uscat, iar traseul intact.

Am apucat pana seara sa dau si eu 2 ture pe traseu si sa ma minunez de traseul Elitelor. Mie ciuda ca nu am avut destul sange unde trebuie, ca sa fi facut si eu o tura pe traseul ala :D Sa parcurgi traseul acela trebuie inclus la "100 de lucruri care trebuie sa le faci inainte sa mori". Sper sa mai ajung odata pe la Paltinis anul asta, dupa Geiger.

Dupa 2 mese copioase si un somn pe masura, duminica m-am echipat si am luat startul la nationalele de XCO, iar daca anul trecut am obtinut titlul de campion national la amatori, anul asta am avansat la categoria Juniori legitimati unde m-am batut cu cei mai tari juniori din tara.

A fost un start rapid, cu toate astea am reusit sa ma incadrez al cincilea pe prima urcare, fiind depasit ulterior de Attila si inca un junior si asta a fost ordinea in toate cele 4 tururi.

Am pierdut destul de mult timp intr-o portiune unde majoritatea au ales coborarea periculoasa iar eu S-urile mai usoare pentru ca nu stiam ca putem trece si pe acolo, iar cu o zi inainte nu exersasem deloc coborarea.

Regret ca nu am abordat strategia care trebuia, eu am cam uitat ce inseamna XCO-ul, fiind obisnuit sa fiu mai econom ca la maratoane, pe cand la XCO timp de 1 ora ii dai pana nu mai poti sa respiri.
Asta este. Am mai invatat ceva, pacat ca nu voi mai participa niciodata la nationale, junior fiind. A fost ultimul tren. Felicitari primilor 3 Cristi , Vlad si Ionut care au facut o cursa foarte buna. 
A fost cel mai frumos traseu de XCO pe care m-am dat, jumate din "cel mai tehnic din tara" :)) deoarece juniorii nu au parcus acelasi traseu cu Elitele.

Am facut si un colaj cu imagini din traseul elitelor unde am incercat sa surprind cele mai tehnice portiuni. Daca va uitati atent in aproape toate pozele sportivii stau in spatele seilor.

Nu stiu exact ce s-a mai intamplat in fata dar rezultatele arata ca am obtinut locul 6 la 8 minute de locul 1.
Urmeaza un weekend liber, iar daca nu ne vedem la Brasov (asta depinde de organizatori), urmeaza apoi o luna plina de concursuri.

Va astept la Garana pe 7 august !  Inscrieti-va online sa fiti sigur ca aveti locul rezervat. Anul asta asteptam in jur de 400 de participanti.

Asa ca bafta la antrenament, lant intins si sa ne vedem cu bine ! V-am pupat !

Trailer Banat Maraton 2011

A aparut in sfarsit si trailerul Banat Maraton 2011, pe care va invit sa-l vizionati un pic mai jos. In acest trailer ma veti vedea in rol secundar. Cum spunea si Catalin,noi nu ne prea pricepem la filmari dar cred ca am surprins esentialul in aceste imagini.

Chiar daca noi nu ne pricepem, cu siguranta firma Olympia Timing se va descurca impecabil in a va surprinde in timp ce pedalati live, pentru ca anul asta vom avea filmari aeriene, totul cu ajutorul a unui elicopter, hexacopter si avion cu radio comanda.

Ne vedem la Garana peste 3 saptamani !


Banat Mountain Bike Maraton 2011 - Trailer from Catalin G on Vimeo.

Mai este doar o luna pana la BMM 2011 !!

Mai exact 22 zile, 22 ore, 52 min

Ince-incet curg minutele pana la startul BMM, care este probabil cel mai cu traditie din tara. Anul acesta Banat Mountain Bike Marathon a ajuns la editia a7a, si are loc in 7 august la Garana.
De data asta venim cu 4 trasee noi fata de celelalte editii.
Vom avea :

• 80 de km pentru sportivi cu experienţa si profesionişti,

• 50 de km pentru amatori care iubesc mountain biking-ul si se luptă pentru weekend-urile petrecute pe bicicletă

• 30 de km pentru cei care merg mai rar

• 15 km pentru cei care se apuca acum de acest sport.

BMM este un maraton organizat de membrii Bike Attack in colaborare cu alte asociatii. Toti impreuna contribuim sa realizam acest concurs 100% din pasiune. Nu am vrut sa intrerupem sirul celor 7 ani chiar cand am avut dificultati finaciare, asociatia noastra a pus bani si membrii ei isi pun tot ce au la bataie ca sa reusim sa-l organizam pentru ca voi sa simtiti ca a meritat totul.




Pentru mine personal, acest maraton este unul din favoritele mele, nu neaparat pentru ca este acasa, ci pentru calitatea mountainbike-ului care ti-o ofera.



Ai parte de urcari sustinute pe poteci si drumuri de munte.

Ai parte de privelisti ce-ti fura ochii de la roata celui din fata, pentru ca pedalezi in Rezervatia naturala Semenic.




Ai parte de senzatii pline de adrenalina ce-ti pulseaza in vene si te fac sa simti, ceea ce numesc unii "Nirvana" sau fluturi in stomac. Coborari in viteza, coborari tehnice prin santuri , pe radacini de copaci sau pur si simplu pe un pamant tasat de munte, numai bun sa "apesi pedala la maxim".

Cum spuneam este unul din favorite. Se alatura Maros maraton si mai nou Tarcu maraton. Inca nu am fost la majoritatea din tara, dar momentan acestea ocupa top 3 in lista mea si a multora cu care am stat de vorba.



Cronometrarea se va face cu chip-uri si transmitere in timp real a rezultatelor. Iar piesa de baza, ce ati mai vazut proabil doar pe la Prima Evadare si anume: vor fi filmari aeriene si proiectare pe monitoare in zona de start.

Inscrierea se face on-line, multe cadouri te asteapta, plase si tricouri special inscriptionate precum si suveniruri fiecarui participant, si o gramada de surprize faine (tombole, gulas si bere gratuit pentru toti participanti).

Asadar i-ati liber un weekend urca-te pe biticla si hai la Garana sa ne intalnim cu toti prietenii, sa facem o cursa pe care cu greu o s-o uiti si sa servim un Gulas dupa.
Poate ca suna prea frumos, poate pentru ca am citit prea multe articole care aveau in substraturi psihologie de marketing dar testeaza singur, intreaba-ti prietenii despre ce oferim noi la Garana. La urma urmei nu ai nimic de pierdut, decat sa ramai cu o amintire.



Uite si filmul cu editiile anterioare:



Pentru inscrieri si alte detalii despre cazare, cum ajungi aici, trasee si alte informatii viziteaza siteul competitiei http://www.banatmaraton.ro/ro/home.html

Frumusetea din zi...

Oamenii neinstruiti sunt mai "scumpi" decat oamenii valorosi care, pentru a supravietui, se "vand" ieftin.

 

Se pare ca suntem mari amatori de etichete, nu de continut.

Statia metro L'ENFANT PLAZA din Washington DC, intr-o zi friguroasa, pe 12 ianuarie 2007. 

Un om cu o vioara a cantat sase piese de Bach timp de 45 de minute. In timpul acesta, aproximativ 2000 de oameni au trecut prin acea statie,

majoritatea in drum spre serviciu. Dupa vreo trei minute, un om intre doua varste l-a observat si s-a oprit sa-l asculte pentru cateva secunde, 

apoi a grabit pasul, manat probabil de programul sau strict.

4 minute mai tarziu: 
  Violonistul a primit primul sau dolar, o femeie i l-a aruncat in palarie fara sa se opreasca.
  
 6 minute:  Un tanar se reazema de perete ca sa-l asculte, dupa care se uita la ceas si pleaca in trap usor spre peron.

10 minute:
Un copil de 3 ani se opreste in fata muzicianului, dar maica-sa il trage grabita de hainuta. Copilul se mai opreste odata sa-l priveasca pe violonist, 

dar maica-sa il impinge nervoasa inainte, asa ca cei doi se misca, el intorcand capul din cand in cand. Lucrul asta se repeta cu mai multi copii, pe care parintii ii imping de la spate, grabiti sa ajunga la treburile lor.

45 minute:
Muzicantul a cantat in continuare. Numai sase oameni s-au oprit sa-l asculte pentru cateva momente. Circa 20 au aruncat niste bani. 

Omul a colectat in total $32. 
Dupa o ora:
El a terminat de cantat si s-a lasat tacerea. Nimeni nu l-a observat, nimeni nu l-a aplaudat... 

 

Nimeni n-a remarcat, dar acesta era JoshuaBell, unul dintre cei mai buni muzicieni ai lumii. El a interpretat cateva din cele mai dificile piese 

scrise vreodata, pe o vioara estimata la $3,5 milioane. Cu cateva zile inainte, umpluse o sala de concerte din Boston. 

Valoarea medie a biletelor $100.

 Povestea este adevarata. Concertul din statia de metro a fost organizat de catre  Washington Post, ca un experiment social asupra perceptiei, gustului si prioritatilor oamenilor. 

Problemele care s-au pus: 
      *Intr-un loc public, la o ora nepotrivita, suntem in stare sa percepem frumusetea?
      *Ne oprim s-o admiram?
      *Putem, oare, sa recunoastem talentul intr-un context neasteptat?
 O concluzie posibila in urma acestui experiment, ar fi aceasta:
Daca nu avem cateva momente sa-l ascultam pe unul dintre cei mai buni solisti ai lumii cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata 

pe unul din cele mai bune instrumente facute vreodata,  Oare de cat de multe alte lucruri minunate ne lipsim in existenta noastra?

Valorifica-ti potentialul de Skip Ross

Dumnezeu ne daruieste fiecare zi pentru a o folosi dupa bunul plac. O putem irosi sau o putem trai cu folos. Maine aceasta zi va fi trecut pentru totdeauna, lasand in loc ceea ce am ales sa facem cu ea. Ziua poate fi folosita pentru a avea castig si nu o pierdere, pentru a face bine si nu a face rau, pentru succes si nu pentru esec.

Pascal afirma: "Realizarile noastre de astazi reprezinta suma gandurilor de ieri. Esti astazi acolo unde te-au adus gandurile tale de ieri si te vei afla maine acolo unde te vor duce gandurile de astazi" .

Valorifica-ti potentialul este o carte educationala scrisa de Skip Ross, care este un speaker motivational printre altele.Am citit azi o mica bucatica din carte unde sunt prezentate cateva principii principale din carte.

O puteti gasi la http://www.scribd.com/doc/53028363/Valorifica-ti-potentialul-Skip-Ross

O zi placuta !

Maraton Baia Mare.

A fost weekendu trecut, in 3 iulie, Mtb Marathon Baia Mare.

Multumita unor baieti cumsecade am reusit sa ajung si pe la Baia-Mare anul asta.Initial nu vroiam. Ma gandeam: "Pff, Baia Mare, in capatu' tarii nu ma duc". Pana la urma a ajuns sa merite :) Totdeauna merita.Indiferent de rezultat, pentru atmosfera aia , pentru un traseu nou, pt un prieten care te saluta si tu nu-l cunosti si apoi ajungeti sa povestiti, pentru experienta si senzatii noi.

Asadar, dupa o zi in care a plouat aproape tot timpul, si o temperatura de 7 grade. Duminica s-a dat startul la Maratonul Baia-Mare, la ora 10 fix.

(urmarit de baietii de la Garage-Racing)

M-am postat inca de la inceput in fata. Obiectivul meu stabilit era sa ma tin de Oly.Pe prima portiune eram amandoi in primii 3, dupa care a evadat un tip de la 100 km, apoi Maus a fugit dupa el si incet-incet au mai trecut 3 baieti de la Garage-Racing si inca 2 tipi, iar atunci mi-am dat seama ca trebuie sa schimb obiectivul si am fugit si eu dupa ei.
Ba ii prindeam, ba ma pierdeau. Toata treaba asta se petrecea pe urcare. Cand am ajuns in varf, prin ceata, abea vedeam la 10 metrii in fata.

Apoi pe prima coborare i-am prins pe cei doi tipi, cu unul dintre ei am continuat impreuna pana cand pe o coborare ne-a prins un tip cu un Scott.
Am mers toti 3 pe urcare, iar cand am schimbat trena l-am pierdut pe tipul cu Scott. Am continuat in formatie de 2 pana la trecerea peste un raulet cu bolovani unde celalalt tip s-a impotmolit si a alunecat.
L-am incurajat "Hai, hai sus !" dar s-a produs ruptura si nu m-a mai prins. Urma push-bikeul si de acolo pana la final am facut cursa singur.

Din momentul ala a inceput sa nici nu mai imi placa. Erau coborari pe noroaie alunecoase unde te dadeai jos de pe bicla si alunecai pe langa ea.Mai urcari, mai coborari, mult noroi si tot asa.
Pana am dat in asfalt.Acolo a aparut monotonia. Dai si pedaleaza singur, fa-ti ritm. In fata gol, in spate gol. A urmat urcarea de aprox. 15 km care credeam ca nu se mai termina. Inainte cu o zi, fusesem cu Marius inapoi pe traseu sa vedem ultima portiune, unde erau niste balti. Ei, pe urcarea aia tot visam ca dupa colt o sa apara baltile alea si gata cu chinu. Poate din cauza asta mi s-a parut asa lung, pentru ca ma asteptam sa se termine dupa colt.

A urmat apoi o portiune valurita cu coborari pe pietre unde iar urlam de durere la degete. Dar stiam ca trebe sa se termine odata.Strageam din dinti pe coborare si-mi ziceam "hai ca ma duc tot mai aproape de finish".

In cele din urma, dupa 54 de km de noroaie, urcari, push-bike, durere, au aparut si baltile la care visam si ii multumeam lui Dumnezeu. In sfarsit eram bucuros. I-am facut cu mana fotografului, am salutat in italiana un grup de suporteri care ma incurajau, si ma indreptam spre finish cu gandul ca am mai castigat o lupta si am facut treaba buna. Am obtinut locul 1 la categoria 14-18 si tot locul 1 dupa ce s-a comasat categoria juniorilor cu seniorii, adica din nou categoria 16-29 si locul 2 la general la 10 minute de primul sosit.

Pot spune ca e cel mai bun rezultat al meu de pana acum intr-un maraton, n-am mai fost niciodata in primii 3 la general. Tin sa mentionez ca la concursul asta nu am folosit niciun fel de gel sau bauturi izotonice. Sa-mi dovedesc ca merge treaba cu apa pura si banane :) In alt loc e secretul, nu in bidon sau in pahar.

(fetitza a facut inca odata o treaba buna, ma refer la Focus :) )

Acum urmeaza o perioada de pauza competitionala pentru ca ma pregatesc pentru nationalele de XCO care vor avea loc anul asta la Paltinis, langa Sibiu, in weekendul 17 iulie. Pacat, deoarece voi rata DHS Corvin ,competitie la care mi-ar fi placut sa particip si pe care vi-o recomand.