Am fost acolo impreuna cu cei de la Tibiscus care au binevoit sa ma primeasca in masina lor, iar apoi m-au predat fara nicio zgarietura celor din echipa teammaros.sport impreuna cu care am innoptat intr-o sala de karate. Apropo stiati ca se poate taia un om pe verticala cu o sabie de 40-50.000 euro ?
Nici eu.
Dimineata am pregatit bicicletele si am pornit la start. Startul a fost intre 10:30 si 11:30 nu stiu exact cat, nici nu a contat.
Stiam de anul trecut ce urmeaza sa ma astepte asa ca psihic eram pregatit. Inca de pe primele dealuri, dupa doua "cuiburi" ( coborare si imediat urcare), am facut cunostinta cu noroiul si distractia a inceput. Ii vedeam in fata pe Catalin de la Tibiscus cu care am fost in masina,iar pe Nicu si Zoly din echipa, un pic mai in fata. Pana la urma l-am ajuns pe Nicu si am mers impreuna pana s-au despartit traseele dupa care am constatat ca am ramas singur cu Catalin, restul s-au evaporat. Dupa ce am luat-o putin prin boscheti la indicatile albitrului am continuat drumul spre "nisipurile de aur". Cum am ajuns la "nisipuri" Catalin a ramas in urma iar eu am continuat in urma lui Andrei de la Geiger.
De aici mai departe cursa a devenit "tango in noroi".Am ajuns sa-mi doresc sa vad o balta sa trec direct prin ea.
Am mers mult pe langa, s-au incarcat cauciucurile de 1.9 incat nu se mai invarteau si imi era greu sa ridic macar ghidonul. A fost distractie pentru mine, asa am abordat concursul pentru ca noroiul nu e pentru mine, nu am prea multe avantaje in fata celorlalti in aceste conditii. Totusi imi placea sa vad contrastul dintre cauciucul de 1.9 si cum arata incarcat, sa zic de 2.9 :))).
Dupa ce s-a terminat cu noroiul am avut o doza de noroc, pentru ca in satul acela am gasit pe un domn, care, pe mine cred ca ma astepta cu un furtun cu apa. Astfel am curatat schimbatoarele, am uns lantul si altcumva mergea treaba.
Am ajuns la biserica cu Andrei, iar de aici am plecat singur in urmarirea tricoului rosu cu albastru. Pe ultima urcare am ramas fara placa mica,pentru ca pica lantu de pe ea. Asa ca, mai push-bike, mai pe placa mijlocie, pe finalul urcarii vad sus un biciclist dar nu-mi dau seama cine e. A urmat o coborare si pe celelalte urcari imi dau seama ca biciclistul era imbracat in rosu si albastru. Doar unul putea sa fie, Attila, "the hun". Il urmaresc, il prind, si-l las putin in urma pe coborare. Intr-o curba a si picat, si-mi zic in gand "lasa ba, ca nu-i bine sa te bucuri de necazul altuia".
Continui si cand ajung pe dig ma trezesc cu el in spate. Incerc un sprint si vad ca nu se desprinde.Merg incet, tot in spate sta. Mergem impreuna pe dig la efort mediu,iar spre final i-am spus sa treaca in fata.Dupa ce urcam pe pod, constat ca iarasi am ajuns in fata si raman acolo.Trecem pe sub monument si zic "daca tot sunt in fata, acum ori niciodata" si imi incerc norocul la un sprint.
Cand ma apropiam de linie il vad in stanga mea, strang din dinti si tot degeaba, e mai puternic.
Sunt multumit de mine iar cei mai buni sa castige !
Am terminat pe locul 2 la juniori, la 1 secunda de Attila, si 37 minute de primul sosit la 50 km.
Locul 19 la general din 170 de barbati. Totul in "numai" 3 ore si 16 minute.
Una peste alta, a fost un weekend frumos in care m-am simtit foarte bine alaturi de oameni deosebiti.
Urmeaza "etapa de noapte" a seriei Clujul pedaleaza, iar peste 2 saptamani sper sa ne vedem in "Tara Gugulanilor", luati-va pasapoartele, si pana atunci...
Rupeti lanturile !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu