luni, 27 iunie 2011
Tarcu Marathon.
A fost un maraton deosebit.Cel mai frumos din anul asta.
Inca odata, tin sa multumesc Maros Sport pentru ca s-a straduit sa-mi puna la dispozitie noua bicicleta, inainte de acest marathon, fara de care nu as fi putut lauda asa mult acest concurs. Mare parte din placerea de ieri a fost datorita functionarii impecabile a bicicletei; care ma inzestra cu noi skill-uri pe coborari si "vînă" pe urcari.
Mi-a placut in mod special acest maraton pentru ca e genul meu. E genul Banat mountain bike marathon, e genul maros marathon. Pe scurt, unde ai peste 1700 diferenta de nivel in 50 de km + coborari deosebite.
La concursul acesta a fost prima oara cand am facut o coborare in spatele seii. Desii eram putin timid, in unele locuri nu aveam de ales, decat "ori trec, ori pic, de oprit nu am cum". Si nu am cazut. Ma speriam ca vedeam cum crestea numarul sagetilor de pe indicatoare pe a2a coborare si ma opream ca dupaia sa plec pe burta la vale pana imi puneam piciorul inapoi in spd.
Dupa coborarea asta cu peripetii, am ajuns la sosea singur si tot asa am continuat, "focusat" in fata dupa vreun tricou, cu un ochi in spate, si ghici ce ? Gol in ambele parti.
Asa s-a derulat toata urcarea pe sosea, unde am incercat eu sa fortez niste intervale ca la antrenament, dar oboseala se resimtea in picioare. Apoi a urmat coborarea care am facut-o cam la limita. Si, pacat ca la un moment dat, datorita alegerii trasei gresite, am lovit un bolovan de era sa pic, iar apoi sunetul pe care nu si-l doreste niciun ciclist sa-l auda vreodata: "sssssSSSSSSSSssssss".
Prima pana din viata mea intr-un concurs. Am continuat 40-50 de metrii cu gandul ca merg asa pana la final, dar roata era prea varza: snake bite.M-am pus sa schimb, am inceput sa umflu si ma prind primii concurenti din urma, Cristi Jidovu si Dominte Otniel care se arata dornici sa ma ajute dar ma descurcam cu datul la pompa. Astfel pierd pozitia 4 in clasament la 16-29. Nicio suparare,e 4 nu 3. Am umflat cat am considerat ca e destul cat sa merg pe ea si am continuat sa pedalez in picioare, sa nu las greutatea pe spate. Cu toate astea dupa inca 1-2 km constat ca am spart-o si pe asta, ma dau jos sa dau pompe, la care trece o femeie de la 30 de km probabil si imi zice sa merg pe langa ea pana la finish.
Astfel ma indrept spre finish alergand. Locul 8 la general si 5 la categorie dupa calculele mele, cu un timp de 3 ore si 28 minute. Am pierdut cam 10 minute cu pana, ceea ce ar fi insemnat 6 minute fata de locul 3. M-ai am de mancat.
All in all, mi-a iesit jocul, am facut tot ce mi-am propus, m-am simtit foarte bine, atmosfera faina alaturi de o gasca pe masura.
duminică, 19 iunie 2011
O idee interesanta, un vis ascuns.
Am gasit astazi o pagina de facebook,iar ceea ce-am vazut si ce-am citit vreau sa vedeti si voi.
Este vorba de http://www.facebook.com/media/albums/?id=142699105770909#!/media/set/?set=a.142700509104102.19029.142699105770909
unde sunt prezentate aproape 273 de locuri de vizitat in Romania inainte sa pleci sa vizitezi si in afara. Asta pentru a putea spune :"In X tara e mai frumos decat la noi in romanica".Mai intai trebuie sa descoperi Romania.
Am gasit apoi siteul unui tip care intentiona sa faca turul Romaniei pe motocicleta si sa vada mare parte din aceste 273 de locuri, printre care si locuri "secrete" stiute numai de el.
In timp ce ma uitam la poze, ma gandeam, oare cum ar fi sa faci asta toata viata ? sau cel putin atat cat iti doresti. Sa nu mai stai cu grija lipsei locului de munca,cu gandul ca n-o sa ai o pensie buna, cu gandul la cheltuieli si toate grijile, voi stiti mai bine. Eu nu le-am experimentat inca.
Imaginile acestea au trezit si mai mult dorinta de a ma apuca de cicloturism. Am mai citit povesti despre oameni care au plecat in jurul lumii pe bicicleta, cum ar fi:
-despre Bacauanul care a facut turul lumii la 40 de ani-http://www.inainte.eu/2009/11/un-bacauan-a-facut-turul-lumii-pe-bicicleta-la-40-de-ani/
sau
-despre japonezul care a facut inconjurul lumii in 11 ani - http://www.libertatea.ro/detalii/articol/un-japonez-a-facut-inconjurul-lumii-pe-bicicleta-264113.html
Asta e un vis,sa calatoresc in jurul Pamantului pe 2 roti, pe care sper sa-l indeplinesc vreodata. E frumos sa vizezi, sa calatoresti, sa vezi locuri frumoase, sa faci poze, sa cunosti oameni noi, locuri nemaipomenite,sa te bucuri din plin de viata asta, dar eu ma tot intreb: unde dau la facultate peste un an ?
Am citit la un moment dat intr-unul dintre articole, ca un tip s-a gandit ca ar vrea ori sa stea 10 ani sa invete sa faca bani sa ajunga milionar ori sa calatoreasca peste tot in lume sa traiasca aventura vietii si sa umple serile la bar cu povestile lui, si a ales a 2-a varianta. La urma urmei, citez "Cred ca la sfarsitul vietii, inainte sa disparem din aceasta lume, suntem doar noi,singuri, cu amintirile care ne-au dat inseamnatate si care ne-au format in ceea ce suntem."
Incepem ?
marți, 14 iunie 2011
Pentru a-2-a oara prin faimosul noroi medieval.
Dupa cum, stie toata tara, sambata trecuta a avut loc unul dintre cele mai vestite maratoane din tara, Maratonul Medieval Medias (MMM).
Am fost acolo impreuna cu cei de la Tibiscus care au binevoit sa ma primeasca in masina lor, iar apoi m-au predat fara nicio zgarietura celor din echipa teammaros.sport impreuna cu care am innoptat intr-o sala de karate. Apropo stiati ca se poate taia un om pe verticala cu o sabie de 40-50.000 euro ?
Nici eu.
Dimineata am pregatit bicicletele si am pornit la start. Startul a fost intre 10:30 si 11:30 nu stiu exact cat, nici nu a contat.
Stiam de anul trecut ce urmeaza sa ma astepte asa ca psihic eram pregatit. Inca de pe primele dealuri, dupa doua "cuiburi" ( coborare si imediat urcare), am facut cunostinta cu noroiul si distractia a inceput. Ii vedeam in fata pe Catalin de la Tibiscus cu care am fost in masina,iar pe Nicu si Zoly din echipa, un pic mai in fata. Pana la urma l-am ajuns pe Nicu si am mers impreuna pana s-au despartit traseele dupa care am constatat ca am ramas singur cu Catalin, restul s-au evaporat. Dupa ce am luat-o putin prin boscheti la indicatile albitrului am continuat drumul spre "nisipurile de aur". Cum am ajuns la "nisipuri" Catalin a ramas in urma iar eu am continuat in urma lui Andrei de la Geiger.
De aici mai departe cursa a devenit "tango in noroi".Am ajuns sa-mi doresc sa vad o balta sa trec direct prin ea.
Am mers mult pe langa, s-au incarcat cauciucurile de 1.9 incat nu se mai invarteau si imi era greu sa ridic macar ghidonul. A fost distractie pentru mine, asa am abordat concursul pentru ca noroiul nu e pentru mine, nu am prea multe avantaje in fata celorlalti in aceste conditii. Totusi imi placea sa vad contrastul dintre cauciucul de 1.9 si cum arata incarcat, sa zic de 2.9 :))).
Dupa ce s-a terminat cu noroiul am avut o doza de noroc, pentru ca in satul acela am gasit pe un domn, care, pe mine cred ca ma astepta cu un furtun cu apa. Astfel am curatat schimbatoarele, am uns lantul si altcumva mergea treaba.
Am ajuns la biserica cu Andrei, iar de aici am plecat singur in urmarirea tricoului rosu cu albastru. Pe ultima urcare am ramas fara placa mica,pentru ca pica lantu de pe ea. Asa ca, mai push-bike, mai pe placa mijlocie, pe finalul urcarii vad sus un biciclist dar nu-mi dau seama cine e. A urmat o coborare si pe celelalte urcari imi dau seama ca biciclistul era imbracat in rosu si albastru. Doar unul putea sa fie, Attila, "the hun". Il urmaresc, il prind, si-l las putin in urma pe coborare. Intr-o curba a si picat, si-mi zic in gand "lasa ba, ca nu-i bine sa te bucuri de necazul altuia".
Continui si cand ajung pe dig ma trezesc cu el in spate. Incerc un sprint si vad ca nu se desprinde.Merg incet, tot in spate sta. Mergem impreuna pe dig la efort mediu,iar spre final i-am spus sa treaca in fata.Dupa ce urcam pe pod, constat ca iarasi am ajuns in fata si raman acolo.Trecem pe sub monument si zic "daca tot sunt in fata, acum ori niciodata" si imi incerc norocul la un sprint.
Cand ma apropiam de linie il vad in stanga mea, strang din dinti si tot degeaba, e mai puternic.
Sunt multumit de mine iar cei mai buni sa castige !
Am terminat pe locul 2 la juniori, la 1 secunda de Attila, si 37 minute de primul sosit la 50 km.
Locul 19 la general din 170 de barbati. Totul in "numai" 3 ore si 16 minute.
Una peste alta, a fost un weekend frumos in care m-am simtit foarte bine alaturi de oameni deosebiti.
Urmeaza "etapa de noapte" a seriei Clujul pedaleaza, iar peste 2 saptamani sper sa ne vedem in "Tara Gugulanilor", luati-va pasapoartele, si pana atunci...
Rupeti lanturile !
Am fost acolo impreuna cu cei de la Tibiscus care au binevoit sa ma primeasca in masina lor, iar apoi m-au predat fara nicio zgarietura celor din echipa teammaros.sport impreuna cu care am innoptat intr-o sala de karate. Apropo stiati ca se poate taia un om pe verticala cu o sabie de 40-50.000 euro ?
Nici eu.
Dimineata am pregatit bicicletele si am pornit la start. Startul a fost intre 10:30 si 11:30 nu stiu exact cat, nici nu a contat.
Stiam de anul trecut ce urmeaza sa ma astepte asa ca psihic eram pregatit. Inca de pe primele dealuri, dupa doua "cuiburi" ( coborare si imediat urcare), am facut cunostinta cu noroiul si distractia a inceput. Ii vedeam in fata pe Catalin de la Tibiscus cu care am fost in masina,iar pe Nicu si Zoly din echipa, un pic mai in fata. Pana la urma l-am ajuns pe Nicu si am mers impreuna pana s-au despartit traseele dupa care am constatat ca am ramas singur cu Catalin, restul s-au evaporat. Dupa ce am luat-o putin prin boscheti la indicatile albitrului am continuat drumul spre "nisipurile de aur". Cum am ajuns la "nisipuri" Catalin a ramas in urma iar eu am continuat in urma lui Andrei de la Geiger.
De aici mai departe cursa a devenit "tango in noroi".Am ajuns sa-mi doresc sa vad o balta sa trec direct prin ea.
Am mers mult pe langa, s-au incarcat cauciucurile de 1.9 incat nu se mai invarteau si imi era greu sa ridic macar ghidonul. A fost distractie pentru mine, asa am abordat concursul pentru ca noroiul nu e pentru mine, nu am prea multe avantaje in fata celorlalti in aceste conditii. Totusi imi placea sa vad contrastul dintre cauciucul de 1.9 si cum arata incarcat, sa zic de 2.9 :))).
Dupa ce s-a terminat cu noroiul am avut o doza de noroc, pentru ca in satul acela am gasit pe un domn, care, pe mine cred ca ma astepta cu un furtun cu apa. Astfel am curatat schimbatoarele, am uns lantul si altcumva mergea treaba.
Am ajuns la biserica cu Andrei, iar de aici am plecat singur in urmarirea tricoului rosu cu albastru. Pe ultima urcare am ramas fara placa mica,pentru ca pica lantu de pe ea. Asa ca, mai push-bike, mai pe placa mijlocie, pe finalul urcarii vad sus un biciclist dar nu-mi dau seama cine e. A urmat o coborare si pe celelalte urcari imi dau seama ca biciclistul era imbracat in rosu si albastru. Doar unul putea sa fie, Attila, "the hun". Il urmaresc, il prind, si-l las putin in urma pe coborare. Intr-o curba a si picat, si-mi zic in gand "lasa ba, ca nu-i bine sa te bucuri de necazul altuia".
Continui si cand ajung pe dig ma trezesc cu el in spate. Incerc un sprint si vad ca nu se desprinde.Merg incet, tot in spate sta. Mergem impreuna pe dig la efort mediu,iar spre final i-am spus sa treaca in fata.Dupa ce urcam pe pod, constat ca iarasi am ajuns in fata si raman acolo.Trecem pe sub monument si zic "daca tot sunt in fata, acum ori niciodata" si imi incerc norocul la un sprint.
Cand ma apropiam de linie il vad in stanga mea, strang din dinti si tot degeaba, e mai puternic.
Sunt multumit de mine iar cei mai buni sa castige !
Am terminat pe locul 2 la juniori, la 1 secunda de Attila, si 37 minute de primul sosit la 50 km.
Locul 19 la general din 170 de barbati. Totul in "numai" 3 ore si 16 minute.
Una peste alta, a fost un weekend frumos in care m-am simtit foarte bine alaturi de oameni deosebiti.
Urmeaza "etapa de noapte" a seriei Clujul pedaleaza, iar peste 2 saptamani sper sa ne vedem in "Tara Gugulanilor", luati-va pasapoartele, si pana atunci...
Rupeti lanturile !
luni, 6 iunie 2011
Cupa Concordia XV
Weekendul trecut a fost si editia a XV-a la Cupa Concordia.
Am plecat sambata dimineata din Resita cu George si domnul Sorin, plini de entuziasm si pofta de vreme buna de pedalat. Si am avut parte din plin de vreme cu soare, pentru unii a fost chiar prea mult.
Startul a fost in plina amiaza la ora 12, favorabil pentru mine.A fost un start in urcare pe pietris ceea ce nu mi-a placut foarte mult, pentru ca toata bicicleta dansa pe pietre.
(apropo 7 august BMM-sa fiti acolo! :D)
Am pierdut iarasi elitele destul de repede, dar am ramas cu George aproape 3 sfert din primul tur, dupa care a inceput sa creasca distanta intre noi, nu trebuia "sa-l iert", ci sa trag sa raman acolo.
Cu toate ca echipamentul face o treaba excelenta in mentinerea temperaturii, in al doilea tur simteam ca pedalez in cuptor. La un moment dat ma gandeam iarasi : " Cum ar fi sa ma opresc si gata,de ce atata suferinta". Pielea simteam ca ma ardea, mai ales pe urcarile pe iarba.
Am ramas totusi "focusat", si am ajuns din nou cu vechiul tovaras de la Jiu, Catalin, cu care am mers pana in turul 3, cand a prezentat ceva dureri la spate si am pierdut contactul.
Deja ma incalzisem si cred ca in ultimul tur am scos cel mai bun timp.
Traseul a fost interesant,dar nu mi-a placut foarte mult. Singura chestie care m-a surprins in mod placut a fost a-2-a coborare,cea abrupta.
In rest, a fost marcat bine, puncte de alimentare suficiente. Mi-a placut ca au fost multi fotografi. Cred ca toti vrem sa ne vedem in momentele "magice" de pe traseu. Ei bine, acesti oameni s-au ocupat de asta,iar pentru asta "jos palaria !" pentru acest concurs.
Am incheiat asadar cursa, dupa 4 ture a cate 7 km, cu timpul de 2 :15 la 13 minute de primul loc.
Weekendul viitor cred ca ne vedem la Maraton Medieval Medias.
joi, 2 iunie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)