simpleserggio.blogspot.com Web analytics

joi, 31 ianuarie 2013

Lance Armstrong

Avand in vedere ca e valva mare zilele astea legat de subiectul "Lance Armstrong", m-am gandit sa-mi exprim si eu parerea asupra lui.



E adevarat, e vinovat ! Pentru ca a mintit, si pentru ca a trisat. Insa acest fapt nu inseamna ca el nu mai e o legenda pentru mine si pentru multi altii. Adica, chiar daca a mintit si a trisat, el tot a dobandit cancerul, una din cele mai urate boli .

Chiar daca a fost dopat, el tot a trebuit sa se antreneze 5-6 zile pe saptamana, 5-6 ore pe zi pentru a fi in forma. Dopingul nu te duce prea departe, daca nu o fac picioarele. Nu stiu exact care e procentul cu care i-au crescut performantele insa cu siguranta nu e prea mare.
Chiar daca s-a dopat, tot a trebuit sa transpire zile intregi pe bicicleta la antrenamente si mai ales la concursuri, tot a fost epuizat dupa fiecare zi din turul Frantei. Si pe langa asta, cati dintre voi care il acuzati si il aratati cu degetul, aveti idee ce efort presupune sa te bati la un sprint de finish ?




Pe langa aceasta nu poti sa stergi cu buretele tot ceea ce a facut. A nascut un brand, Livestrong, si sustine lupta impotriva cancerului. Multumita lui sunt oameni care mai vad inca lumina zilei.

E usor sa stai in fotoliu cu punga de chipsuri si cola langa tine si sa spui "Huaa hotul, dopatul ! nu merita nimic".

Scopul acestui blog este de a va arata ca Lance Armstrong inca merita admiratia noastra, chiar si dupa ceea ce a facut. La urma urmei e de admirat si faptul ca a avut puterea sa recunoasca intr-un final, dupa ce a fost tradat de toti coechipierii si toata lumea. Sunt alti oameni pe lumea asta care ar trebui condamnati, nu el.Sunt alti oameni pe lumea asta care va fac viata mai urata, nu el, din contra, el e un model si un vis pentru unii dintre noi. El merita in continuare admiratia noastra !

4 comentarii:

  1. Iti inteleg simpatia pentru Lance Armstrong. Insa dopajul ramine totusi un lucru urit. Pentru ca nu este corect fata de ceilalti concurenti. El a gasit in asta un ajutor, poate voi parea comic, dar e ca si cind si-ar fi pus un mic motoras la bicicleta, ca sa il ajute sa alerge mai usor cu bicla. Si comparatia nu e prea departe de adevar. A te dopa poate face diferenta intre a fi un simplu sportiv, sau a fi un mare sportiv. Oricit ai trage din picioare. Si de aceea Lance in aceasta privinta e de condamnat. Nu a jucat fair-play. A ajuns mare datorita dopajului. Oare care era situatia daca el nu se dopa si o facea altul? Te-ai gindit la asta? Adevarul e ca dopajul te ajuta sa obtii niste performante pe care in mod normal nu le poti obtine, oricit te-ai antrena, si, desigur, si asa, tot trebuie sa tragi si sa te antrenezi, deci nu e o scuza ce spui ca si el a tras la antrenamente. Si spun asta ca un fost sportiv, care stie cum stau lucrurile in aceasta privinta. Daca vrei, nu Lance a obtinut toate premiiile pe care le-a cistigat, ci substantele ce le-a luat pentru a se dopa. Si oricarui alt concurent nu cred ca i-ar conveni ca altul sa fie ajutat, iar el nu. Si nici tie nu cred ca ti-ar conveni sa tragi ore in sir la antrenamente (si sti si tu cit de greu e uneori, atunci cind vrei sa obtii performanta), si sa vina altul si sa te depaseasca in rezultate doar pentru ca si-a permis sa se dopeze. Unde mai e echitatea atunci in sport, unde mai e acea lupta adevarata in care dai tot ce poti si demonstrezi ceea ce esti tu cu adevarat, nu ceea ce esti datorita unor substante luate? De aceea, eu intotdeauna cind aud de un caz de dopaj la un mare sportiv, imi permit, cel putin pentru mine, sa sterg cu buretele tot ce a facut. Pentru ca nu el a realizat, sau, daca chiar a realizat, a fost foarte mult ajutat. Ceea ce e zero - degeaba ma laud eu ca am scos 9 secunde sau mai putin la 100 m plat daca am fost impins din spate de un vint ce are forta unui uragan. Am fost ajutat, si atunci nu mai sunt eu cel ce a facut performanta. Si nu merit nici un pic de admiratie pentru ingimfarea de care dau dovada, stiind ca imi asum niste merite pe care le-am obtinut in mod incorect.
    Iarta-ma ca sunt dur poate, dar eu asta consider ca e realitatea. Dincolo de tot ce a facut Armstrong, ramine realitatea dura a faptului ca a facut cu ajutorul dopajului. Si asta distruge tot ce a facut. E pacat, desigur, ar fi fost frumos sa fii fost asa fara dopaj, dar oare ce ar fi fost Armstrong fara dopaj? Ar fi atins el performantele pe care le-a atins? Cu siguranta, nu! Si poate nici nu auzeam prea mult de el in acest caz. Teribil e ca nici nu l-a lasat pe cel ce merita locul victorios sa se bucure de realizarea sa, ci l-a pus, prin dopajul sau, pe locul doi. Daca ar fi fost totul corect, si acela ar fi cistigat cursa, intelegi cit ar fi insemnat pentru acea persoana asta, oricare ar fi ea din acele persoane pe care Armstrong le-a surclasat?

    RăspundețiȘtergere
  2. Din punctul meu de vedere ai dreptate, insa nu sunt sigur ca dopajul te face sa vi "ca un uragan" din spate, chiar am zis mai sus ca nu stiu care e procentul cu care te ajuta, insa ai dreptate.

    Dar, sa nu uitam ca in turul Frantei, nu stiu pe ce loc se claseaza primul om nedopat :) Asa cum vezi, l-au prins pe Armstrong, pe Contador, Pe fratii Schleck si multi altii. Toti se dopeaza, doar ca unul mai mult ca altul, deci e oarecum o lupta cinstita, pentru ca majoritatea triseaza mai mult sau mai putin. Furtul e furt, nu conteaza cantitatea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dopajul nu te face sa vii ca un uragan din spate, insa e ceva demn de luat in seama. Intre un loc I de pe care sa ti se asigure toata atentia si un umil loc, hai sa zicem 5 sau 6, de pe care nimeni sa nu te bage in seama, eu cred ca poate face diferenta. Sau hai sa fiu mai explicit, si sa nu duc lucrurile chiar asa de departe. Datorita dopajului, tu ai o rezerva de energie in plus. In lupta ta pt locul I, cistigi, lasind in urma pe potentialul adversar ce ar fi putut sa ia locul tau cu doar citeva secunde, sau chiar zecimi de secunde. Aici fii sigur ca dopajul cu siguranta face diferenta. Fara el, tu ar trebui sa te multumesti cu locul doi, ceea ce nu e prea convenabil pentru tine. Insa asa este cel mai corect.
      Cit despre faptul ca cei mai multi se dopeaza, da, e de luat in seama, insa faptul ca ceilalti fura, nu trebuie sa ma determine si pe mine sa fur, mai mine ar trebui sa ma determine sa nu mai particip la o asemenea afacere murdara, in care niste substante chimice si niste medici bun hotarasc soarta unui frumos tur de ciclism.

      Ștergere
  3. Mă bag și eu, cam târziu, dar am vrut să adaug câte ceva.

    Problema cu Armstrong nici nu e că s-a dopat. Așa cum spui și tu, mulți s-au dopat pe-atunci. Problema cu el e că a dus povestea sa (renăscut după cancer și cu cele mai multe tururi câștigate) atât de departe, încât a făcut mult rău celor care nu erau de aceeași părere cu el. Și-a târât foști prieteni și parteneri prin procese, le-a distrus afacerile, carierele, viețile doar pentru că îndrăzneau să spună că există dopaj în pluton. Apoi a scris două cărți insistând că e cel mai testat și nedopat, iar acum ies la iveală teste pozitive ascunse cu concursul UCI, care avea de profitat de pe urma super-atletului care a supraviețuit cancerului. Și uite că acum unii susțin că sunt mari șanse ca și cancerul să-l fi avut din cauza drogurilor!

    Da, mulți se dopau, dar nu toți aveau banii pentru a apela la cei mai buni doctori (Ferrari). Deci nu era un nivel egal pentru întregul pluton. Cei care au fost prinși primii au fost cei care au apelat la doctori mai slabi, mai neatenți. Plus că practica asta schimba situația pentru tinerii care veneau noi în pluton - închipuie-ți că muncești să fii primit într-o echipă de tur, că vii cu toate speranțele și visele unui tânăr muncitor și antrenat, și ajuns acolo afli că nu ai nicio șansă dacă nu te dopezi. Ce alegi să faci?

    Da, a muncit din greu, s-a antrenat multe ore dar de ce a trebuit să atace în stânga și-n dreapta oameni care nu erau vinovați de nimic? Nu putea să construiască un personaj atât de mare și perfect dacă-i lăsa pe alții în pace.

    A construit Livestrong, dar să vedem câtă lume mai are încredere într-o asociație atât de strâns legată de el.

    Și faptul că a așteptat cu recunoașterea greșelilor până în ultimul moment, când toți ceilalți spuseseră ce aveau de spus, și când a făcut-o a făcut-o la un jurnalist bleg, care nu pune întrebări incomode...

    Păcat. Ce-i al lui e al lui, dar cât a dăunat până la urmă sportului va fi greu de cuantificat.

    S-au scris câteva cărți bune pe tema asta, dacă vrei îți aduc la vară când vin în țară.

    Acu, noi să fim sănătoși și să ne dăm bine :)

    RăspundețiȘtergere