A trecut si Maros Marathon.

Am intarziat cu postarea, sa nu uitam ca pentru unii a inceput scoala. Una peste alta, concursul a avut loc duminica trecuta in Gilau, langa Cluj. Organizat anul acesta pentru a V-a oara, concursul a oferit din nou o provocare pentru cei mai multi dintre noi. Pe final de sezon, speram ca la Maros sa merg cel mai bine fiind antrenat dupa toate concursurile de peste vara, m-am straduit si in ultimele saptamani sa prind o forma de varf dar cred ca am exagerat un pic.

Mi-am dat seama de asta dupa ce pe prima urcare nu ma simteam chiar in elementul meu, trageam de mine sa tin ritmul lui Tudor colegul meu in timp ce ma uitam la ceas care imi arata puls undeva la 200.
Eram destul de demoralizat ca ma misc cam slabut fata de cum ma asteptam dar cred ca imi dau seama de ce:

In prima curba, la intrarea pe offroad, eram in prima linie, iar de acolo am tot pierdut pozitii iar asta e posibil sa ma fi demoralizat, chiar am citit undeva fenomenul acesta. La alte concursuri, cum ar fi Banat Maraton, am plecat din spatele plutonului, neavand un start tocmai bun, chiar si asa am recuperat atunci suficiente pozitii, moralul crescandu-mi cu fiecare concurent depasit. Atunci am ajuns sa-i prind pe cei din fata si cu toate ca n-am castigat eram multumit de cum m-am simtit si cum am mers la cursa aia.

Sa revenim. Dupa ce m-a prins si "nea George" din spate, am inceput sa ma calmez, mergeam in spatele lui si pulsul scazuse. Ma simteam bine, iar dupa cateva minute de incalzire am inceput cursa de recuperare, crestea iar moralul dar si durerile de spate.

Au inceput apoi coborarile care le-am resimtit pentru ca am umflat cauciucurile un pic cam mult, din frica de a nu face snake.

Am oprit la primul punct de alimentare sa-mi umplu bidonu, cand din spate vad ca trece in goana Cristi Jidovu, ma grabesc si eu, iar de acolo ne-am urmarit pe dealurile din Austria. L-am prins apoi la push bike, iar coborarea pana in asfaltul dinainte de Pape am facut-o impreuna.
Aici cand incep urcarea, vad in fata un echipament Cerone si il recunosc pe Vlad, trec repede de el, il incurajez sa vina dupa mine, dar ramane in spate. Acum cand ma uit in poze vad ca Losonczi era pe locul 3 inainte de Pape.

Cum a reusit sa fuga fara sa-l zaresc macar ? Ma distantez de Vlad, si pe Pape ma simt bine, il prind si pe Oli care imi zice sa ma calmez ca vin 2 km de "crima". Ii spun ca stiu la ce sa ma astept si imi vad de treaba mea. Ajung in varf sus in pozitia 9 la general de acolo incepe coborarea, iar intr-o bifurcatie gresesc cu Cristi din cauza vitezei si ne oprim. Din spate vine tare Oli si dus a fost.

Continuam impreuna intr-un ritm alert, doar-doar mai prindem pe cineva. Oli parca se pierduse in zare. Trecem si de a 2-a portiune de asfalt, iar dupa portiunea valurita cand trebuia sa viram dreapta in dreptul indicatorului , aici Cristi greseste si o ia tot inainte, nu vazuse nici X-ul. Eu aveam o banana in gura, inghit repede si incep sa strig, nu ma aude si fluier cat pot dupa el, parca avea castile in urechi. N-am avut ce sa fac mai mult si continui cursa. Peste rau incepe un push-bike unde la 50 de m in fata il vad din nou pe Oli.

Ma apropii de el si cand ma pun pe bicicleta dupa cativa zeci de metrii incep sa ma ia crampele. Eu care pana nu de mult ma laudam ca nu stiu ce sunt alea. Desfac gelul de la Marius, beau apa si astept. Nu se intampla nimic, simt ca acuma acuma ingheata un muschi, si incep cu masaj traditional ca la box, care din fericire da rezultate, dar nu fortez prea mult. Ma prinde si Cristi din spate care imi multumeste, ma auzise si si-a dat seama ca e ceva gresit. Trece de mine destul de rapid. Parca atunci cand vi din spate si stii ca ai de recuperat, dupa o ratacire, dupa o pana, dupa o ceva, parca ai super-puteri.

In cele din urma, vad borna de 3 km, ma uit in spate si zic "sunt in grafic". Mai urmeaza coborarea aceea frumoasa pe "coridorul" din padure si in acul de par ajung iarasi in spatele lui Cristi si Oli. Deja resimteam si bratele si aleg sa nu mai fortez inutil, doar pentru general.
Inainte de ultima curba trag sa fiu iarasi in spatele lor si terminam asa.

Comisarul de traseu ne arata steagul cu patratele albe si negre si anunta locul 5 pentru Oli, locul 3 pentru Cristi si locul 3 pentru mine, fiecare reprezentand pozitia la categorie.

Am incheiat  la 6 minute de Losonczi, dupa 48 de km si 2:42, cu un puls mediu de 180 si maxim 206.
Tin sa-l felicit pe George, care dupa ce ne-am despartit a facut o cursa excelenta obtinand ultima treapta a podiumului Elitelor. Locul 10 pentru Gica, ii se potriveste si numarul, asemeni legendarului din fotbalul romanesc. Bravo George !

Aceasta editie a adunat in jur de 420 de concurenti.
A fost greu, m-am resimtit dupa concurs, drept urmare mi-am luat o saptamana de vacanta si sunt curios cum ma voi simtit maine pe Muntele Mic. Sezonul pentru mine, cred ca se incheie week-endul viitor.
Arrivederci !

Last of the Giants. Maros Maraton.

Azi dimineata, in timp ce admiram rasaritul de soare,

mi-am adus aminte ca se apropie cu pasi repezi "last of the Giants", unul dintre cele mai mari concursuri, mult asteptatul Maros Mountainbike Maraton. Mai exact, 6 zile si 23 de ore ne despart de startul editiei a V-a a concursului.

Sunt sigur ca dupa experienta a cinci editii la acest concurs, baietii de la Maros Bike s-au ocupat ca totul sa fie pregatit in cel mai mic detaliu. Traseele sunt deja aranjate, single-trailurile "ne asteapta cuminti", mai raman doar cei 6 fotografi profesionisti de la FotoGEAR sa-si ocupe locurile in cele mai interesante locuri, de unde ne vor fura zambetele sau fetele pline de adrenalina.
 
Cateva statistici despre trasee:

• lungime: 47 km (race) | 78 km (marathon)
• total ascensiune: 1700 m  | 2700 m
• altitudine minima: 432 m
• altitudine maxima: 1130 m | 1370 m
• asfalt: aprox. 5 km (2+1+2) | 8 km (2+1+3+2)
• poteca ingusta: aprox. 500 m | 4 km
• puncte alimentare: 3 | 5 (asigurate de catre organizator cu apa, isotonice, fructe, dulciuri, etc)
• zone de asistenta tehnica: 3 | 2 (nu se asigura asistenta tehnica de catre organizator)

 MBM 2011 este singurul maraton de mtb din Romania inscris in calendarul international UCI.

Mai multe detalii despre concurs (inscriere,categorii,trasee,program) si tot ceea ce va intereseaza puteti gasi dand click pe bannerul urmator:

Bafta la antrenamente si noi ne vedem duminica :) V-am pupat !

TransAlpina.

De sfarsit de vacanta, m-am gandit sa-mi prepar iarasi o saptamana plina. E cam mult de povestit si voi imparti in 3 articole.
Am inceput cu week-endul acela care era liber (26-27), am tras o fuga pana pe TransAlpina, ca tot imi doream si nu am avut ocazia la Ranca.Sa testam si noi cea mai inalta sosea din Romania. Am fost impreuna cu Dani, care e foarte entuziasmat ca poate din nou sa pedaleze, si o sa poata si mai mult, la anul avem planuri mari. Bob si Misu au completat trupa, ei oscilau intre Transfagarasan si Transalpina, pana la urma i-am convins ca au mai multe de vazut pe Transalpina si ca e mult mai frumos, plus ca urma sa ne intalnim cu Georgianul' care e de-al locului.

Asadar, am dat bitele jos in Novaci iar de acolo: "Pi cai!". Bineinteles ca nu ne-am putut abtine sa nu ne alergam putin. La un moment dat cand trageam un pic mai tare, vine Dani din spate sprintand si zice : "Doamne, ce bine ii", ca unu caruia ii place cola si n-a baut de mult timp. E pasionat baiatu, tocmai asta o sa-l aduca inapoi in forma maxima. Pasiunea, ceea ce altii au uitat si alearga dupa premii.

Dupa ce m-am oprit cu George la o vorba, pana in parcare sus am dus o cursa de urmarire, pe serpentine si pante care te fac sa vrei mai mult de la tine.

La Ranca e frumos ! Merita sa ajungeti pe acolo, inca e virgin. Multi stiu doar de Trans, pentru ca au auzit ca alearga aia de la TopGear pe acolo si mai e faimosul Balea, dar la Ranca e chiar magic, cerul la apus te fura. E asa cum vedeti in filme.

In prima zi am mers doar pana sus in Pasul Urdele care se afla la 2145 m, iar de acolo datorita conditiilor neprielnice pentru coborare, ne-am imbarcat . Era asa frig ca in 5 minute am fost in masina, imbracati si cu bitele puse. A fost destul pentru prima zi: 30 km, cam 1700 diferenta de nivel.
Am dormit la cort, iar a 2-a zi, am urcat iarasi pana sus, dar pe partea cealalta. Am ajuns la peste 2200.

Si pe partea cealalta am avut parte de aceleasi serpentine unice. In timp de urcam, am prins din urma 2 cicloturisti, care erau din Anglia, mi-au spus ca sunt de o saptamana in RO si ca au fost si pe Transfagarasan. Mi-am mai exersat putin engleza mea de bastina cu ei dupa care mi-am luat ramas bun,si mi-am cotinuat urcarea aspra iarasi in urmarirea lui Dani.

Ajunsi in varf, baietii s-au pus sa se odihneasca, iar eu nu ma multumeam cu nici 20 km, pai ce antrenament e asta? asa ca am urcat pana pe un varf mai apropiat, unde am cunoscut si 2 persoane carora le multumesc pentru poza.

De aici pana jos, am facut slalom printre masini dupa care ne-am luat calabalacu' si am fugit la o pizza foarte buna in Hateg, iar de acolo, cu burta plina, pana acasa nu a fost mult.