A aparut si supraantrenamentul

Rezultatul dupa 5 saptamani de antrenament continuu cu 3 concursuri si insuficienta pauza, este supraantrenamentul. Tin minte ca anul trecut vorbeam cu George si ii spuneam ca vreau sa vad si eu cum e sa fii supraantrenat. Ei bine, in dimineata asta am aflat. M-am trezit destul de greu cu o stare de somnolenta si 37 temp. Am ajuns intr-un final pe la si jumate, la prima ora, iar azi cica aveam meci de fotbal la scoala.Eu abea coboram scarile si ei vroiau sa joc. Pana la urma am renuntat, am venit acasa si am dormit 4-5 ore.La un moment dat aveam febra 39 dar am rezolvat cu un algocalmin. Maine sper sa ma simt mai bine.

Pentru cei care nu stiu, supraantrenamentul sa manifesta prin febra musculara,temperatura, stare de ameteala, greata si in unele cazuri diaree.

Cum puteti preveni supraantrenamentul?

Recuperarea

Zilele de pauza intre antrenamente si somnul. Prea putine zile de pauza duc la supraantrenament, nu trebuie sa te antrenezi mai mult de 2-3 zile la rand fara pauza, daca esti natural. De aemenea, reducerea orelor de somn are aceleasi efecte; 8 ore ar trebui sa fie numarul minim de ore de somn pe noapte. Daca ai timp, cate o ora dupa antrenament sau inainte ar fi foarte bine.

Alimentatia

Pentru a te recupera si creste ai nevoie de nutrienti de calitate si in cantitati suficiente. Degeaba te antrenezi corect si faci pauze destul de mari, daca nu mananci suficient.

Solutii de tratare si prevenire

Prima si cea mai importanta masura in caz ca esti supraantrenat este pauza. Pur si simplu nu mai faci antrenamente,cateva zile, timp in care dormi suficient si mananci corect. Dovada ca erai supraantrenant va fi progresul pe care vei vedea ca l-ai facut chiar stand degeaba. La primul antrenament vei constata o crestere in forta la care nu te asteptai.
Alcatuirea unui program de antrenament si nutritie imbunatatit, cu intensitate, volum si frecventa suficiente dar nu prea mari si cu perioade de odihna si somn marite. Un jurnal de antrenament te poate ajuta mult sa vezi unde ai gresit.
Sa nu uitam totusi importanta diferentelor individuale. Un program care pe un individ il face sa progreseze rapid, poate sa il supraantreneze pe altul. Deci doar prin incercari si experimentari personale ne putem stabili cat mai exact nivelul de toleranta la exercitii, nevoia de odihna si de alimente. Concluzia este ca mai bine sa fim subantrenati decat supraantrenati.

o zi odihnitoare !

Revansa la defileul jiului

Ieri seara am iesit in targul jiu sa vedem frumoasele opere ale lui Brancusi, de asemenea frumoasele Targ-jience , am ratat 2 fetite care ne-au sugerat un local foarte bun, ele vroiau sa vina cu noi dar io nu mi-am dat seama, si nu le-am chemat. Am mancat o mancare foarte buna la localul Anna ca sa fim pregatiti pentru ziua de azi. In aceasta echipa am fost cu Gil din Timisoara impreuna cu fratele sau si prietena, si Ramona din Arad.

Azidimineata la 10 s-a dat startul, un start fals pe 8 km, apoi iar stop si startul adevarat. De data aceasta nu a mai fost un start "pe-o roata" ca la Prima Evadare, a fost destul de lejer, cu toate astea nu am putut sa ma tin de plutonul fruntas unde erau elitele evadate. Cea mai mare parte din traseu am facut-o cu Catalin si la inceput cu un tip de la Merida care se agita rau de tot si stiam ca n-o sa mai reziste. Apoi am ramas putin singur, Catalin se distantase si pe coborare m-a lasat in urma , dar stiam ca-l prind la urcare si nu a durat mult. Cu el m-am duelat azi. Pe a2a urcare trageam amandoi cot la cot, cand roata mea in fata, cand sprintul lui. Cand a inceput ultima coborare am vazut ca nu-i prea stabil , asa cum ma asteptam, drept urmare am mai atacat odata. Era sa fac un flick, dar am reusit sa redresez si sa ma distantez de el. In fata urma coborarea de la final care nu era chiar usoara.



Am terminat pe locul 5 la general cu un timp de 1:44 si locul 1 la categorie , cu ocazia asta mi-am luat si revansa fata de castigatorii de la Liman si Prima evadare.



Parerea mea despre concurs este foarte buna. Pentru prima editie s-au descurcat foarte bine, s-au si straduit sa le iasa.Organizatorii au fost foarte caldurosi. A fost un traseu de nota 9.5. Iar organizarea a fost pe masura. Nu au fost probleme cu marcajul, desi pe unele coborari ma intrebam daca merg bine , iar cand vedeam punctul rosu ma linisteam, apoi treceam iar in viteza prin niste intersectii si aceeasi teama care trecea apoi "sub punctul rosu" pe care-l zaream pe un copac. Putin dezamagit de premii , bine nu asta e castigul meu si nici scopul pentru care am fost acolo, dar daca tot castigi locul 1 cred ca meriti mai mult de o cutie de 4 energizante si un baton nu ? Toate locurile 1 de la 30 au primit cam aceeasi chestie si ne-am gandit ca la cei de pe podium ar fi potrivit ca macar banii de inscriere sa fie restituiti.Nu-i problema, ii iertam sunt la inceput.

Una peste alta, excursia a fost foarte placuta, la concurs m-am simtit foarte bine si e probabil sa revin si la anul , iar weekendul viitor cred ca ma gasiti pe la Bekescsaba la putin rulaj.

"rupeti lanturile !"

Am evadat !

Abea azi am ajuns acasa, am fost am participat, am incercat terapia cu noroi ca auzisem ca face minuni, am facut si putin balet, am ajuns pe podium si a facut numancia egal :D.Asta e reteta unui weekend cu succes.

Am ajuns sambata dupamasa, si dupa o plimbare prin complexul baneasa, am pregatit bicicletele, adica schimbat cauciucuri cu cele de noroi.

Apoi am luat cina care a fost o salata foarte buna , preparata de bucatarul echipei Dan Boldi, vorba lui " astia de la maros stiu sa si gateasca". Pentru o salata plina de carbohidrati si vitamine, multumim Boldi, multumim Maros, si nu in ultimul rand multumim oamenilor de la Carefour, toti au contribuit la ea.

Cat despre concurs, prima evadare, unde "oficial" s-a deschis sezonul, am auzit ca se mai deschide oficial sezonu' inca o data , prin august :)
A fost cel mai urat, scurt. Cel mai urat concurs din viata mea, unde am pedalat cel mai prost, am iesit pe 3 la juniori pentru ca am mers mai putin prost decat cel de pe locul 4, dar nu cred ca e cineva care sa zica ca a mers bine.



Pe de alta parte, a fost o lupta, un concurs psihologic. Adevaratul succes era sa-l termini, nu sa iesi pe podium. Acum cand ma gandesc , l-as mai face odata, dar in timpul concursului ziceam ca n-o sa mai vin in viata mea la prima evadare.

Alte chestii care mi-au mai trecut prin capsor' in timp ce pedalam :

"Mi-o trebuit mie prima evadare,na,nu puteam sa merg frumos la majorat la bibi, sa invat, sa merg luni la teza la mate frumos, nuu, mie imi trebe noroi, da hai ma ca-l termin"

(in poza asta fac reclama si la proteine)

sau

"Baaa, ce ciclism ba tati, io tre' sa ma pun pe invatat, nu fac io nimic cu sportu asta, nu vezi ca nu ma tin nici de fete, is praf, nu era ceea ce visam"
sau

"Daca asta inseamna Mountainbike, io ma las de sportu asta"

Pe langa toate astea, ma gandeam ca trebuie sa-l termin, nu renunt eu niciodata, in 7,in 10 ore tot il termin, chiar daca mergeam cu 5/h pe plat. Am continuat sa "dansez" iar dupa ultimii 5 km care pareau ca nu se mai termina, am patit asta...

A fost o premiera, nu am mai fost niciodata asa murdar, nici atata noroi intr-o cursa nu am mai vazut.Dar una peste alta, cum spunea eli, experienta vine facand cat mai multe.

Cam atat, pentru mine urmeaza ...

Report : La Liman.

Duminica trecuta, plin de entuziasm pentru prima mea cursa de mtb din anul acesta,am luat startul la Liman bike race. Am fost foarte bucuros sa simt din nou atmosfera de concurs, cu fete cunoscute si dragi, biciclete peste tot si mult verde. Frumos.
Dupa 20 de minute de incalzire, la ora 11, a inceput numaratoarea: 3,2,1 Start ! , si eram din nou in concurs :D a fost un start lejer, plecare pe un fals plat de sosea. Dupa cativa metri ajunsesem langa Juganaru, stiam ca nu voi sta mult acolo asa ca i-am urat succes si m-am mai tinut cateva minute in spatele lui dupa care am inceput sa pierd cateva locuri , dar am ramas in plutonul fruntas. M-a prins si George si mi-a zis : "ba nu-i bine sa-i pierzi pe astia" :)) m-am tinut si de el putin, si dupa prima urcare l-am pierdut.De aici in colo a inceput cursa , ma miscam bine, ma incalzisem, urcari frumoase , oameni unu dupa altu depasiti. Stiam ca vor fi niste coborari adevarate care imi placeau, cand iarba uda si derapaje controlate (cat de cat) cand frunze uscate apoi ude.Pe coborarea prin albia de rau tot vedeam in fata un tricou alb cu verde, am tras tare si pana la urma, la finalul coborarii am descoperit ca era Costel de la geiger. Am continuat sa merg cu el restul traseului pana cand ma intreaba:" ma noi mergem bine ?" Ne uitam dupa urme pe jos, marcaje nimic si decidem sa ne intoarcem putin, el vazuse un drum lateral. Ma duc singur si pe ala si dau de maracini ma intorc ei deja plecasera in jos si ii prind la locul cu pricina unde trebuia sa tai drumul si sa o iei in stanga prin ceva frunze.De aici in colo am tras de mine sa recuperez timpul pierdut, intr-un final ajung la sosea si incep urmarirea. Il prind imediat pe Costel si mai vad un tip in fata.Imi zic "daca imi mentin ritmu il prind si pe el" il vad ca se tot uita in spate, mai fortez niste sprinturi aproape sa-l prind, mai trecem repede pe langa 2 baieti si distanta dintre noi tot vreo 20 m ramane, si cand vad linia de finish imi dau seama ca nu mai pot sa fac nimic.

Dupa calculele mele credeam ca sunt pe podium,dar am fost socat cand am auzit de la un domn din staff ca de fapt sunt pe 6 nu pe 2.Si am constatat ca de fapt ratacirea aia de 3-4 minute m-a costat 4 pozitii. Dupa, cand am vazut timpii diferenta dintre locul 1 si mine a fost de 5 minute. Asta e, zambim si ne mai antrenam.

Insuccesul asta ma motiveaza si mai mult sa recuperez antrenamentul si sa dau mai mult, plus ca victoria asta ii incurajeaza pe cei de pe podium.
In concluzie a fost frumos si m-am simtit super bine.

Duminica viitoare sper sa ne vedem la Prima evadare, pana atunci Spor !