În acest filmuleţ, Will Smith oferă cheia vieţii: alergatul şi cititul.

Where the Hell is Matt? (2008)

Campionatele nationale XCO

Asa cum spunea si ely campionatele nationale sunt importante datorita decernarii titlurilor de campioni nationali. Anul aceasta au avut loc in 18 iulie la Izvorul Muresului.Am plecat impreuna cu Dani inca de joi,concursul fiind duminica, pentru a ne odihni cum trebuie mai ales el dupa 7 ore de condus.Duminica am luat startul alaturi de 4 adversari, am continuat prima urcare in sir indian dupa George care m-a pierdut inca din primul tur pentru ca nu avea rost sa fortez dupa el.Am mers impreuna cu Oly care prezenta ceva probleme din cauza caldurii, eram surprins sa ma vad in spatele lui.Am mers cu el pana in turul 3 unde am continuat ultima tura. Am aflat sus de la un albitru ca sunt pe locul 2,am inceput sa trag mai tare si pe portiuni cu vizibilitate mai mare imi cautam zadarnic adversarul in fata :)) am mai depasit un baiat care era de fapt la legitimati si am trecut in final linia de sosire pe locul 1.Albitrul gresise.Am obtinut medalia si titlul de campion national, la categoria juniori amatori, care ma fac bucuros.
In afara de concurs atmosfera a fost foarte faina si interesanta, in 4 zile am invatat cu Dani cateva cuvinte in ungureste :)))
Jo Edvagiat-Pofta buna !
kesenem-Multumesc!
Sio-Salut !
Buchnot-scuza-ma !
Sibesen-Cu placere! nu garantez ca sunt scrise corect.

Astazi m-am intors de la Jazz festival Garana unde a fost nebunie.Iar ca si anul trecut a inceput potopul de sambata seara si a trimis multi oameni acasa.Mai sunt multe de povestit dar nu aici.Acum ma pregatesc pentru Trofeul Tampa Brasov contand ca ultima etapa in Romanian Grand Prix.Si nu uitati de BMM(Banat mountain bike maraton) care va avea loc peste 2 saptamani.

O zi placuta !

Leapsa de la eileen..

E o chestie interesanta care am gasit-o pe unul din blogurile pe care le urmaresc,de la eileen:
Iata instructiunile:
1. Go to Wikipedia. Hit “random” or click here
*The first random Wikipedia article you get is the name of your band.

2. Go to “Random quotations” or click here

*The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

3. Go to Flickr and click on “explore the last seven days” or click here
*The third picture, no matter what it is, will be your album cover
4. - Use Photoshop or similar to put it all together.
Iata si opera mea : 

Boom de-yadah !

!ndiaa.. Incredible !ndia.

Io sono un campione...

mirosul imbratisat al tricoului
e in delir imbatat de aroma pielii tale


mi s-a impregnat un iz de femeie
miros de orhidee imbratisat,
imbatat de parfmulul imbracat
de ea.....de unica femeie.

Purtam aceleasi haine goale
Acoperiti de rosul atmosferei
si numaram secunde milenare
placeri uitate-ntr-o femeie.

Trezit de amintiri presarate
Cu forme dulci si perle
adapostite-n scoici uitate
ca totu' a fost un vis...
Sunt rupt de realitate.

Trandafirii de ieri sau ofilit pt cei de maine
simturile vor inchide pleoapele o data cu fiinta
insa iubirea cu gust robust de placere
pastreaza in inima aroma de albina
a unui suflet pierdut in taina vantului ca o adiere.

Ziua de azi este o zi speciala...

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport.
Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa .
Deci am mers si-am batut la usa . -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica
de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea.

Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea,ca si o femeie dintr-un film din anii'40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi.
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
-"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.
Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
-"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: -" Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
-"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid. -" Oh, nu conteza" spuse ea. -" Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori. .. -"Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea-"Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. -"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras.
Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor
cladiri sau colturi de strada si sa stau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:
-"Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau atenti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.
-"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
-"Nimic" am zis eu. -"Dar trebuie si tu sa te intretii."
-"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu. Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
-"Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. -"Multumesc. "
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru.
Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.

Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete. Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere - frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

Oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ce ai facut..sau ce ai spus..dar isi vor amintii cum i-ai facut sa se simta !

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam.

In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:

"Ziua de azi este o zi speciala!"

Paulo Coelho

Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.

Viaţa e prea scurtă - sau prea lungă - pentru ca eu să îmi permit luxul de-a mi-o trăi atât de rău.

Toate îşi închipuie că bărbatul doreşte doar 11 minute pe zi şi plăteşte o avere pentru asta. Nu, nu e aşa. Bărbatul este şi femeie, vrea să întâlnească pe cineva, să-şi descopere un sens vieţii sale.

Deşi nu te-am dezbrăcat şi n-am pătruns în tine, şi nici măcar nu te-am atins, am făcut dragoste.

Cine e capabil să simtă ştie că e capabil să se bucure de plăcere chiar şi înainte de a-l atinge pe celălalt. Cuvintele, privirile, toate acestea ţin de secretul dansului... Cea mai mare plăcere nu e sexul, este pasiunea cu care este practicat. Când această pasiune este intensă, sexul intervine ca să desăvârşească dansul, dar el nu este niciodată punctul principal.

Problema mea sunt eu însumi.

Nimic in lumea asta nu este rodul întâmplării.

Nici un fel de preludii, nici un fel de mângâieri, de pregătiri, de sofisticări, doar el în mine, şi eu în sufletul lui.

on dandelions...

Din ale iubitului nostru Piersic.

Era un doctor ginecolog care mergea prin saloane sa vada ce fac gravidele.Se opreste la prima doamna si o intreaba:
-Numele.
-Florica Popescu.
-Cand nasteti?
-peste cateva zile...
-Cine este tatal copilului ?
-Grigore Ionescu!
-De unde sunteti ?
-Bucuresti
-Cartierul?
-Balta alba...
(noteaza)..trece la urmatoarea aceeasi procedura..
-Numele.
-Cristina Bouceanu
-Cand nasteti?...
- Peste cateva zile...
d:Tatal copilului?
-Grigore Ionescu..(doctorul deja statea pe ganduri)
-(alte date)...Cartierul?
-Ferentari.
si tot asa trece doctorul pe la toate,fiecare din bucuresti,cartiere aflate la distanta unele de altele,toate nasteau peste cateva zile..si afla cu stupoare ca toate sunt insarcinate de Grigore Ionescu...Doctorul transpirat tot..il intreaba pe asistent
-Cine-i asta ma? Il cunoasteti?
-Da Domn doctor..e afara!
-Ia chemati-l.
intra unu mic slab...plin de bube...cocosat.Doctorul surprins il intreaba...Tuu...esti....Grigore..Ionescu??
-Mda...domn doctor..eu sunt !
-Ma omule...spune-mi si mie.Ma ccum ai reusit ma?
-(Grigore zambind usor)-Domn doctor....am bicicleta!:D