La start s-au aliniat cateva nume de calibru, printre care : Marton Blaszo, Wouter Cleppe, Logigan Lucian, Madaras Atila si Elisei Miron ( castigatorul de anul trecut ). Dupa start, am rulat cativa km impreuna, dupa care elitele au inceput sa prinda avans, iar eu am ales sa imi pastrez resursele pentru a 2-a zi, cand urma o noua zi de concurs.
Daca anul trecut, Moneasa a fost cel mai greu concurs al anului, datorita cantitatii de noroi si implicit a zonelor nenumarate de push-bike, a fost si cea mai mare victorie pentru mine (fizica cat si psihica ), fiind pentru prima oara castigator la maraton, anul acesta a fost concursul cel mai reusit. Mi-a placut foarte mult ca vremea a tinut cu noi, iar spre deosebire de anul trecut, am impins maxim 20 de metri in tot concursul. Stiam deja la ce sa ma astept, nu mi-am mai luat teapa sa cred ca e gata si de fapt sa mai urmeze 15 km de urcare si pushbike. De data asta am prevazut, m-am alimentat corespunzator cu batoane, geluri si un shot ISOSTAR, iar in ultimii 15 km, de data asta ma astepta o urcare grea, sustinuta, dar care a fost pe placul meu.
Am continuat aproape toata cursa impreuna cu Cristi Jidovu si m-am simtit foarte bine. La un moment dat lui Cristi ii parea rau ca nu are telefonul la el sa isi faca un selfie' :)). Am parcurs impreuna un traseu foarte fain, pe care l-am gustat mult mai bine decat anul trecut. Pana la un moment dat, cand pe o coborare, Cristi rateaza marcaju si continua sa coboare prin feriga verde si deasa. Eu observ marcajul si incep sa strig si sa fluier dupa el, imi dau seama ca m-a auzit. Eram ca doi ciobani, auzeam doar sunete unu de la altu. Dupa care am continuat si ma asteptam sa ma prinda din urma sa continuam impreuna, dar nu a mai venit.
A venit ultimul punct de alimentare dupa care in fata urma urcarea de 12 km de care va spuneam mai sus.
O parte amuzanta, a fost atunci cand am incetat sa fredonez melodii si am inceput sa vorbesc in gand cu mine insumi. Eu intrebam, eu raspundeam si era ceva de genul:
"-Mai e multa urcare ?
- Pai ?
- Aaa nu, vroiam numa sa stiu, sa nu crezi ca vroiam altceva."
sau
"Hai ma, cata urcare mai e ? O sa zica lumea dupa concurs ca ati pus "urcari" cu nesimtire si nu faceti impresie buna ".
sau
"-Sa ma uit in spate sa vad daca e cineva ? Las ca ma uit cand ajung in varf, daca nu e nimeni, inseamna ca e groasa treaba.
- ( dupa ce intorc capu ) E groasa, dai inainte !!"
Pe mine ma amuzau tare, nu stiu daca si pe voi, dar cei 12 km au trecut repede- repejor si au urmat inca 3 de coborare faina spre victorie ! In varf, l-am intalnit din nou pe Corado si i-am spus acelasi lucru care i l-am spus si anul trecut, dar nu va zic ce, intrebati-l pe el.
Ajuns la finish, dupa 3 ore si 55 de minute, pe locul 5 la general, dupa cele 4 elite si primul la categoria de varsta. Bucuros, satisfacut dupa un asa traseu, dar si mai fericit dupa baia la strand imediat dupa finish ( de cand visam sa fac asta ). Castigatorul cursei a fost Marton, urmat de Lucian si Atila. Din pacate Cleppe a avut un mic accident, iar din cate am inteles inainte de aceasta, avea un avans de 10 minute fata de locul 2, inca din primii 30 de km. Cam mare diferenta, dar zvonurile sunt zvonuri.
Inchei prin aceasta fotografie reusita in care am ridicat pentru prima oara pe podium, cartea "De la zero la campion".
Va recomand sa veniti la moneasa, veti intalni organizatori foarte prietenosi, un complex care va sta la dispozitie sa va creati un weekend foarte placut si mai ales un traseu deosebit si antrenant asa cum v-am prezentat.
A 2-a zi, duminica, ne-a gasit la startul celei de-a 4 etape din circuitul West Bike Tour despre care puteti afla mai multe aici : West Bike Tour., organizat de clubul Racing Bike Pro Arad.
Ce stiu sigur despre acest concurs, asa cum iti poti da seama din imagine: este cel mai vechi concurs din tara. Da, concursurile de mtb au inceput in Banat ! A 18-a editie a cupei concordia, "majoratul", a avut loc multumita fratilor Rosu care au reusit sa mobilizeze voluntarii si au pus multa pasiune amenajand un traseu in lungime de 5,5 Km si diferenta de nivel de 205 m in Localitatea Tapia (langa Lugoj. Asa cum am spus, pasiunea este ceea ce defineste acest concurs, altfel nu-mi explic atata munca.
Un traseu amenajat cu rampe, contrapante, sarituri, urcari abrupte sau stranse in S-uri, coborari de viteza prin canioane si mici vai. Abea aveai timp sa iei un strop de apa din bidon sa iti umezesti un pic gatul si din nou trebuia sa te tii bine de ghidon si in acelasi timp si de frane.
Aplauzele si incurajarile nu au lipsit de pe margine, nici blitz-urile.
Din pacate nu am reusit sa mai prind evadatul din prima tura ( Pantani ), dar podiumul arata destul de bine pentru echipa Racing Bike Pro.
Pentru a face fata la 2 competitii cumuland 80 de km, m-am alimentat cu produsele isostar si m-am bucurat de o refacere musculara optima multumita jambierelor si quad-urilor compressport, 2 brand-uri pe care le reprezint si le folosesc. Pentru detalii referitoare la aceste produse nu ezitati sa ma contactati pe privat.
Din fericire, la cele 2 concursuri, nu am facut nicio pana si nu a fost nevoie sa folosesc pompa cu CO2 oferita de Bike Nature . ro, totodata ochelarii Ryders Interx Gloss mi-au protejat ochii de crengi, pietre, praf sau musculite nedorite, ajutandu-ma sa vad cat mai bine calea spre finish.
Toate acestea au fost posibile multumita Racing Bike Pro ! Multumesc Rica, un camarad si un sofer de incredere, multumesc Iulian pentru companie si ...
Tie, iti multumesc ca ma citesti !
