Putin nostalgic,va spun ca duminica trecuta am participat pentru a 4-a oara la un maraton dintr-un sir de 7 editii. Una dintre ele am ratat-o pentru ca mi-au furat bicicleta :)) E vorba de Banat mountainbike maraton, unde am participat neoficial prima oara in anul 2008 fara casca, fara apa, fara manusi,fara numar si am parcurs doar jumate din traseul de 30 km.
Probabil stiti povestea. Am revenit anul urmator un pic mai bine pregatit, cu aceeasi bicicleta atat de uzata incat nu ma puteam ridica din sa ca sarea lantul. Terminasem totusi pe locul 3 la general 30 km si 1 la categorie.
Apoi a urmat 2010 cand am participat sub tricoul Maros sport, care este sponsorul meu incepand de anul trecut pana in prezent. Multumesc !
In 2010 am trecut la treapta superioara si anume 50 km care au fost 60 de fapt, unde dupa o cursa excelenta, mi-am indeplinit o mica dorinta, care a luat nastere la antrenamente.
pentru asta, multumesc Georgianu' !
Si iata-ne in 2011 din nou alaturi de Echipa Bike Attack la maratonul organizat 100% din pasiune pentru LIBERTATE, NATURA, PRIETENIE si AVENTURA.
Regret ca am uitat sa iau camera de la Catalin, ar fi fost interesant filmul, dar sa va povestesc cum a fost.
Asadar, dupa o noapte cu un ochi inchis, unu deschis, dimineata am mancat bine si ne-am incalzit pana la start. Aici la un moment dat m-am intalnit cu Dan si Oli care ziceau ca merg pe prima urcare sa-i vada pe cei de la 80, si ca ar fi interesant. (ceasul era 10:05) Merg si eu cu ei, si astept sa ii vedem pe meseriasi. Se face 10:10 si ma gandesc, ca locul meu nu e acolo ci cu echipa si ma indrept spre start, unde il vad pe Cristi in prima linie, si toate numerele rosii. wtf ? (all day,all night :))) M-am grabit repede, si am reusit sa ma furisez prin spate pana langa Tudor, nu era chiar ceea ce vroiam eu pentru startul asta, dar ne descurcam si asa :D.
Imediat dupa start, cand iesim de pe asfalt, pe prima urcare incep sa-mi fac loc, cand deodata vine unu din spate si ma arunca direct in movila de pamant de pe lateral, parca a fost asa, cu ciuda :)). Il intreb care-i treaba, si zice baiatu ca se grabea, ce sa-i faci ? Altu bun care a plecat din spate. Ma ridic si incep sa alerg, si il las in frustarile lui. In fata observ ca Tudor cu Eli si restu se distantasera putin. "Pantani" face un sprint, iar eu raman neputincios uitandu-ma cum distanta dintre noi nu scade deloc si ma gandesc ca daca nu-i prind acuma, mai tarziu nici atat.
Continui asa si pana la Prislop mai prind un tip din grupul lor, si tot sper. Incepe urcarea si gasesc un ritm care imi convine. Ma uit la ceas si spre uimirea mea eu merg constant cu puls peste 200 :|
Apoi, a aparut raza de lumina. Dupa cateva curbe, incep sa zaresc in fata un tricou care parca seama cu al meu :D. Ma gandeam :" ba..., boldi e in spate, in fata ii doar tudor si eli, deci ne descurcam bine". Cu ritmul meu il ajung si vad ca in fata lui, e si Cristi. Il prind si pe el si mergem o bucata, dupa care vad ca pulsu meu scazuze la 190 si incerc sa ma desprind, revenind iarasi la ritmul meu.
Tot asa, strategia asta a dat rezultate si pe a 2-a urcare, unde l-am zarit printre copaci si pe Tudor. M-am straduit sa ma apropii si de el iar cand am facut 170 de grade si a inceput urcarea serioasa spre Semenic, eram cel mai aproape de el la vreo 50-100 metrii. Aici am fost cel mai aproape, dupa aceea s-a distantat si l-am mai vazut doar la pushbike.
De aici in colo pana in varf ne-am facut grup compact. Am mers cu Cristi, iar in varf ne prinde Eli si ne arata cum sta treaba. Ne alearga un pic pana la cabana Andra apoi am mers impreuna toti, iar la piatra Nedeii ii zarim in fata pe Fabian si Otniel de la Geiger. Ii prindem si pe ei si mergem impreuna prin padurea ce urma dupa varf, spre Radcoasa si apoi Lacul 3 ape.
Undeva la un moment dat prin padure, din cauza neatentiei am dat cu genunchiul in furca si n-am mai putut tine ritmul lor. Am ramas in urma putin, apoi in cateva minute s-a incalzit si genunchiul, asa cum speram. La timp m-a prins Cristi din urma si am continuat, pana cand el s-a oprit dupa Radcoasa undeva pe dealuri cu "Robike" sa-l ajute. Am profitat si m-am distantat destul de bine.
Stiam ca daca ajung primul la inceputul coborarii, am scapat. Asa a si fost. Ajung primul la dig, opresc putin la punct sa beau un pahar si o tulesc. In spate nimeni, decat cei de la 30. Apoi pe urcarile ce au urmat am mers cum am putut mai bine, pana cand am simtit ca se pune un carcel si am fost nevoit sa incetinesc putin. Au fost apoi urcarile acelea lungi cu vizibilitate mare, unde in fata la o distanta de vreo 300 m il vedeam iarasi pe Ely. Ma uit in spate, vad ceva lume de la 30 si continui sa ma indrept spre finish cu mai putin de 5 km, in pozitia de lider.
Mai trec de o urcare, iar cand ajung in varf arunc un ochi in spate si vad ceea ce nu-si doreste niciun ciclist sa vada vreodata, pe micul Contador in echipament Mapei. Constat ca distractia mea s-a terminat odata cu evadarea.
Continuam impreuna amandoi, pe portiunea comuna de la start, si pe ultima urcare pe smocurile de iarba e mai bun, iar eu raman in spate strangand din dinti ca nu pot sa tin pasul. Picioarele nu ma asculta. Cand ajung la balta mare il vad pe celalalt deal cum fuge spre victorie. S-a terminat, sunt dezamagit de mine, dar atat am putut. Corpul meu nu putea mai mult in stadiul asta. Termin la 40 de secunde de Cristi, pe locul 2 cu timpul de 3:13, cu o medie a vitezei de 17,5 si a pulsului de aproape 190. Aici mi-am impins limitele ajungand la puls maxim 208.
Cu tot acest mic regret sunt bucuros ca am facut o cursa buna,ca am terminat cu bine, ca am reusit sa-i prind pe evadati la inceput si sa continui cu ei. De asemenea mi-a facut placere sa ma intrec cu Cristi. Il felicit inca odata, si stiu ca "nu asa usor bati un campion national." dar a fost "cat pe ce".
V-am pupat !
