simpleserggio.blogspot.com Web analytics

vineri, 26 august 2011

10 lectii de viata.

 10 lectii de viață de pe patul de moarte



Patul este un loc foarte interesant…
Este locul în care se nasc cei mai mulți oameni și locul în care mor cei mai mulți oameni.
Când mor, oamenii au ocazia să cuprindă în ultimele lor cuvinte o întreagă înțelepciune de viață.
Unii o fac cu autenticitate dezarmantă, alții cu umor năucitor…
În orice caz, lecțiile pe care muribunzii ți le pot da, mai ales dacă ai puterea să le scoți din contextul tragic, te pot marca și te pot ”trezi” pentru multă vreme.
Așa că…
Am selectat pentru tine 10 lecții de viață spuse cu ultima lor suflare de către 10 muritori celebri….
Celebri… dar muritori….
Sper să te inspire, nu să te deranjeze…. iar dacă te deranjează, poate că e un prilej bun să îți pui câteva înterbări despre sensul vieții…și al morții…


1. Mâine nu voi mai fi aici…
Nostradamus, prezicător…

2. Prieteni, aplaudați… comedia s-a terminat…
Ludwig van Beethoven, compozitor

2. Nu pot să dorm !
J. M. Barrie, authorul cărții Peter Pan

4. Nu ar fi trebuit să trec de la Scotch la Martini…
Humphrey Bogart, actor

5. Bunul meu prieten, nu este momentul să îmi fac dușmani !
Voltaire, când preotul de la capul patului a rostit: ”Te lepezi de Satana ?”

6. Adio, dragi prieteni…pornesc spre glorie !
Isadora Duncan, dansatoare

7. Sunt pe moarte sau e ziua mea ?
Lady Astor într-un moment de luciditate când a văzut toată familia adunată în jurul patului său

8. Mor… nu am mai băut șampanie de mult…
Anton Pavlovich Chekhov, scriitor

9. De data asta o să dureze mult…
Georges Clemenceau, Prim ministru Francez

10. De ce plângeți ? Ați crezut că sunt nemuritor ?
Louis al XIV-lea – regele Franței

luni, 22 august 2011

Un weekend deosebit.

Ingrediente:2 concursuri,2 podiumuri,o baie in lacul Vidraru, tiroliana, oameni pe care ma bucur ca i-am cunoscut si alte mici picanterii.

Sa povestim. Am plecat de vineri dimineata spre Dracula Bike Fest. 7 ore pe drum, din care 4 in IC, ador sa calatoresc cu asa trenuri. Am ajuns pe la 4 in Arges unde am mancat si am luat-o la pedala spre Capataneni  ultimul sat pana la Barajul Vidraru unde am gasit cazare la pret foarte bun si am ramas peste noapte. A 2-a zi m-am intalnit cu Vanesa care a fost draguta si m-a luat cu ea spre locul unde urma sa se desfasoare Dracula Bike Fest de care am auzit tot de la ea. Iti multumesc !



Concursul a inceput la ora 12 si consta in 18 km pe drum forestier, asa cum ne place. 9 km dus si 9 inapoi pe acelasi drum. Trebuia sa ai grija la intoarcere sa nu te ciocnesti cu ceilalti, dar era avantaj ca stiai cam unde se afla rivalii. Am ajuns dupa 9 km al doilea, dupa Basso, iar la final am terminat pe locul 3 fiind devansat de Andrei de la Sponser, dar terminand pe locul 1 la 16-25 in 45 de minute.



Dupa concurs, nu puteam sa plec fara sa fac baie in Vidraru, daca tot am batut atata drum. Nu ? Apa a fost perfecta. A urmat premierea si o mamaliguta foarte buna.

Ne-am luat talpasita si am fugit spre Sibiu pe Trans. Aici privelistea a fost...., nu va mai zic ca stiti. Ne-am oprit in varf putin timp, suficient cat sa ma dau si cu tiroliana pe anul asta. Sincer nu-i cine stie ce, cum ziceam, mai tare e senzatia cand sari de la 3-4 m in apa.



Spre seara, m-am intalnit cu colegii din echipa, la start si am inoptat impreuna in Rasinari.

Duminica dimineata impreuna ne-am asezat la start, colegii mei Elisei, Tudor, Nicu si Zaco la cel mai dur traseu de maraton din tara, iar eu alaturi de tovarasii mei de la nationale, peste 7 la numar mai exact 31 de juniori am luat startul la semimaratonul Geiger Mtb Challenge.



Mi-am facut bine temele, si cu toate ca in urma cu o zi participasem la un concurs, ce-i drept mic, dar deloc usor, la Geiger m-am simtit foarte bine. Dupa incalzirea de 5 km si startul real, am reusit sa ma tin de pluton pana la intrarea pe offroad, de unde am continuat impreuna cu Maus pana pe prima urcare cand ne-a prins din spate Ciocan si Pantani.



Am ramas putin in urma, l-am incurcat putin pe Pantanii pe unele "gaturi" din acelea abrupte. M-o fi injurat putin :) Apoi m-am incalzit bine, si mi-am amintit de simpatia mea pentru urcari si ca in 2009 tot pe urcarea aia am depasit peste 20 de oameni. Astfel mi-am impus un ritm bun, si am inceput sa recuperez. Nu am ajuns la 20 iarasi, dar 4-5 au fost destui. L-am prins pe Maus, pe Alex si pe Vlad si apoi mi-am facut de cap pe o urcare superba intr-o padure de conifere, in unele locuri curata ca lacrima, in altele tehnica cu bolovani ascutiti. Spre finalul urcarii speram sa mai prind pe cineva, in spate nu mai era nimeni. Dupa cateva minute, ma aflam langa un grup de 4 oameni printre care 2 tipi care nu ii cunoasteam, impreuna cu Vlad Dinu si Ionut. Am ajuns toti la zona de push-bike iar acolo primii 2 s-au distantat putin, eu avand probleme cu poteca foarte ingusta. Apoi cand ne-am pus iarasi pe bicla, am vazut ca in fata noastra se afla si Vlad Bogdan care venea dupa o saptamana de velodrom si 2 medalii de aur. Bravo !



Cand a inceput coborarea deja se distantasera. In fata noastra era o coborare care a cuprins tot ce se putea: viteza, coborare prin padure, coborare pe pietris, pe bolovani, abrupta, tehnica. Tot ce vrei. Dupa coborare, unde m-am dat jos de vreo 3 ori au mai urmat portiuni valurite. Pe final m-a prins si Robi care am vazut ca pana la final a mai recuperat vreo 2 pozitii. A fost si ziua lui, La multi ani "Robike" !. Ultimii 5 km au fost iarasi interesanti, dar stiam ca ultimii 5 sunt cei mai grei, iar cand am intors capul in spate, am aflat si de ce.



In urmarirea mea se afla Pantani, "rivalul" meu si totodata un prieten deosebit, care anul trecut la fiecare cursa la care mergeam o bucata impreuna, pe ultimii 2-3 km din cursa ma lasa in urma. Asa ca, aveam o datorie de platit. M-am furisat prin padurea de "submarin" (sub arini), peste cioturi, prin noroaie si poteci netede, pe sub poduri si am terminat la 10 secunde in fata lui dupa 50 de km, in 2 ore 52 la 9 minute de Cristi si 13 de Edi pe pozitia 3 dupa Ionut si Cristi care a facut o cursa excelenta.(medie  19,3 ??).



Sunt bucuros, si pot spune despre acest concurs, la care nu am mai fost de 2 ani atunci cand am participat pentru prima oara, ca este cel mai frumos concurs la care am participat anul asta, fara dar si poate, m-a impresionat placut.








miercuri, 17 august 2011

Perseverenta. Un mic secret al succesului.



        
           Cand faci ceva pentru prima oara, il faci sub orice critica.
            A doua oara, il faci cel putin la fel de prost. Daca te multumesti cu atat ai mari probleme de perceptie.



            A zece-a oara daca il faci, abia atunci iti dai seama ca exista oameni care chiar se pricep sa faca ce faci tu...si ti se face rusine.



            La a 100-a incercare parca prinzi gustul dar creste nemultumirea.



            Cand ajungi la cifra 1000 incepi sa respiri. Creatia ta arata bine dar nu de ajuns. Acum vezi cu alti ochi concurenta.



            La 10.000 se misca bine. Ai intrat in sistem. Esti bun !



            La 100.000 capeti deja aroganta. Sunt putini ca tine, dar vrei mai mult !
Vrei sa fii cel mai bun. 



            Iar la 1.000.000 cauti in zadar concurenta !


marți, 16 august 2011

Etapa de cupa mondiala we trecut.


First ride on the XCO Course with Jaroslav Kulhavy - MTB World Cup Nove Mesto 2011 from Merida CZ/SK on Vimeo.

Inca un videoclip din seria "De ce facem noi mtb" sau inca un motiv pentru mare parte din voi sa va apucati de sportul asta.

Weekendul trecut, pe cand unii dintre noi participam si ne luptam cu fulgerele la Ranca,iar altii se luptau cu ungurii la Cupa Crater XCO, in Cehia a avut loc penultima etapa de cupa mondiala la mtb de anul asta. Acesta este video de prezentare a traseului alaturi de Jaroslav Kulhavy care a si castigat cursa la 45 de secunde in fata lui Nino Schurter, Julien Absalon si a lui Jose Antonio Hermina care a terminat pe locul 4.
In acest moment  Jaroslav Kulhavy conduce in clasamentul mondial in fata lui Nino Schurter.

Urmatoarea si ultima etapa de cupa mondiala va avea loc weekendul viitor in Italia, in timp ce noi vom concura la unul din cele mai mari concursuri din tara, Geiger mountain bike Challenge 2011.
Sper ca cel putin odata sa particip si eu la o cursa de cupa mondiala.

Mai multe despre clasamente, rezultate si topuri precum si cine sunt campionii in fiecare tara, puteti gasi pe http://www.uci.ch/templates/BUILTIN-NOFRAMES/Template3/layout.asp?MenuId=MTUxNjU&LangId=1

luni, 15 august 2011

Pe 2 la TransAlpin maraton.

Iar pe 2. I-am furat locul lui George. "Mereu pe locul 2".Interesant faptul ca la fiecare concurs de anul asta la care am iesit pe pozitia secunda, pe locul 1 a fost mereu alta persoana. Ma intreb, daca ne vom intalni toti ce va iesi ? Vedem we viitor la Geiger.



Asadar, ieri participam la TransAlpin Maraton, aflat la prima editie.Am mers o gasca formata din 3 oameni: Marius Ianu, Dan Lupsa si eu. Nu am avut mari asteptari fiind organizat pentru prima oara. Dan, inca cu o seara inainte ne avertiza: "sa va pregatiti de discovery aici", cand am vazut cu totii cum e marcat. Spray pe pietre si copaci asa se prezenta marcajul.
Sambata ne-am plimbat prin statiune, am mers putin pe traseu. Dan a urcat pana sus in pas unde l-a prins si ploaia, iar eu cu Marius am stat mai mult pe la inscrieri.



La concursul acesta am venit mai mult pentru zona, odata cu concursul am aflat si eu ce inseamna Transalpina, asta dupa ce fratele meu fusese cu 2 saptamani inainte, cand eu am refuzat in favoarea pregatirilor pentru BMM.

Intradevar, zona este superba. Pe mine personal nu ma atrag asa mult peisajele, dar la Ranca chiar am ramas impresionat de imprejurimi. Mi-am promis ca voi mai reveni. Anul asta nu am reusit sa-mi implinesc un mic vis, acela de a traversa o parte din Transalpina pe bike.



Cat despre concurs, a fost anuntat startul la ora 11, care vroia sa fie un start fals, dar cum am ajuns la sosea s-a plecat ca din pusca. A fost o cursa interesanta si deosebita. Pe prima parte am mers bine. Am fost placut surprins sa vad ca ma descurc atat de bine incat sa merg alaturi de unii rideri pe care alteori ii vedeam doar la start si la finish. Mi se pare incredibil cum unii baieti au plecat de langa mine spre victoria traseului lung, cum ar fi : Marian, Pantani, Feri si parca l-am vazut si pe Andrei de la Geiger.



Mi-au placut mult coborarile in spatele seii, cu toate ca in unele portiuni m-am dat jos. Totul a mers bine, pana cand ne-am ratacit cu totii. Ne-am intors inapoi la deal, ne-au prins multi din spate, apoi iarasi coborari faine, iar o mica ratacire si iar coborari in spatele seii unde ma rugam sa fie un fotograf sa am si eu o fotografie demna de poster, dar nu au fost. Am mers impreuna cu maestru George care imi dadea lectii la tupeu si curaj pe coborari. Strigau unii :" usooooorr !!" George nu-i baga in seama si urla de fericire :).

Apoi pe portiunea de plat m-am distantat de el, el fiind la tura lunga avea alt obiectiv, iar eu trebuia sa prind doi evadati dintre care unul era pe locul 2. I-am prins si dupa punctul de alimentare am continuat toti 3 impreuna, apoi pe urcari m-am distantat de adversar. Imi era frica sa nu patesc iarasi ca la BMM.



Am mers binisor pe urcare, apoi a venit pushbike-ul de 2-3 km unde am mai recuperat 2 pozitii, devansandu-i pe baietii de la Conpet. Urcarea si pushbike-ul mi-au cam rupt spatele si gambele, dar a fost ok. Am fost bucuros cand am ajuns la finish. Am obtinut locul 4 la general si 2 la categorie.

Sa ne vedem cu bine duminica la unul dintre "uriasi" si anume Geiger Mountainbike Challenge.







miercuri, 10 august 2011

Aniversam 4 ani la BMM 2011.



Putin nostalgic,va spun ca duminica trecuta am participat pentru a 4-a oara la un maraton dintr-un sir de 7 editii. Una dintre ele am ratat-o pentru ca mi-au furat bicicleta :)) E vorba de Banat mountainbike maraton, unde am participat neoficial prima oara in anul 2008 fara casca, fara apa, fara manusi,fara numar si am parcurs doar jumate din traseul de 30 km.

Probabil stiti povestea. Am revenit anul urmator un pic mai bine pregatit, cu aceeasi bicicleta atat de uzata incat nu ma puteam ridica din sa ca sarea lantul. Terminasem totusi pe locul 3 la general 30 km si 1 la categorie.
Apoi a urmat 2010 cand am participat sub tricoul  Maros sport, care este sponsorul meu incepand de anul trecut pana in prezent. Multumesc !
In 2010 am trecut la treapta superioara si anume 50 km care au fost 60 de fapt, unde dupa o cursa excelenta, mi-am indeplinit o mica dorinta, care a luat nastere la antrenamente.

                                    pentru asta, multumesc Georgianu' !

Si iata-ne in 2011 din nou alaturi de Echipa Bike Attack la maratonul organizat 100% din pasiune pentru  LIBERTATE, NATURA, PRIETENIE si AVENTURA.
Regret ca am uitat sa iau camera de la Catalin, ar fi fost interesant filmul, dar sa va povestesc cum a fost.



Asadar, dupa o noapte cu un ochi inchis, unu deschis, dimineata am mancat bine si ne-am incalzit pana la start. Aici la un moment dat m-am intalnit cu Dan si Oli care ziceau ca merg pe prima urcare sa-i vada pe cei de la 80, si ca ar fi interesant. (ceasul era 10:05) Merg si eu cu ei, si astept sa ii vedem pe meseriasi. Se face 10:10 si ma gandesc, ca locul meu nu e acolo ci cu echipa si ma indrept spre start, unde il vad pe Cristi in prima linie, si toate numerele rosii. wtf ? (all day,all night :))) M-am grabit repede, si am reusit sa ma furisez prin spate pana langa Tudor, nu era chiar ceea ce vroiam eu pentru startul asta, dar ne descurcam si asa :D.



Imediat dupa start, cand iesim de pe asfalt, pe prima urcare incep sa-mi fac loc, cand deodata vine unu din spate si ma arunca direct in movila de pamant de pe lateral, parca a fost asa, cu ciuda :)). Il intreb care-i treaba, si zice baiatu ca se grabea, ce sa-i faci ? Altu bun care a plecat din spate. Ma ridic si incep sa alerg, si il las in frustarile lui. In fata observ ca Tudor cu Eli si restu se distantasera putin. "Pantani" face un sprint, iar eu raman neputincios uitandu-ma cum distanta dintre noi nu scade deloc si ma gandesc ca daca nu-i prind acuma, mai tarziu nici atat.

Continui asa si pana la Prislop mai prind un tip din grupul lor, si tot sper. Incepe urcarea si gasesc un ritm care imi convine. Ma uit la ceas si spre uimirea mea eu merg constant cu puls peste 200 :| 
Apoi, a aparut raza de lumina. Dupa cateva curbe, incep sa zaresc in fata un tricou care parca seama cu al meu :D. Ma gandeam :" ba..., boldi e in spate, in fata ii doar tudor si eli, deci ne descurcam bine". Cu ritmul meu il ajung si vad ca in fata lui, e si Cristi. Il prind si pe el si mergem o bucata, dupa care vad ca pulsu meu scazuze la 190 si incerc sa ma desprind, revenind iarasi la ritmul meu.
Tot asa, strategia asta a dat rezultate si pe a 2-a urcare, unde l-am zarit printre copaci si pe Tudor. M-am straduit sa ma apropii si de el iar cand am facut 170 de grade si a inceput urcarea serioasa spre Semenic, eram cel mai aproape de el la vreo 50-100 metrii. Aici am fost cel mai aproape, dupa aceea s-a distantat si l-am mai vazut doar la pushbike.

  
            
De aici in colo pana in varf ne-am facut grup compact. Am mers cu Cristi, iar in varf ne prinde Eli si  ne arata cum sta treaba. Ne alearga un pic pana la cabana Andra apoi am mers impreuna toti, iar la piatra Nedeii ii zarim in fata pe Fabian si Otniel de la Geiger. Ii prindem si pe ei si mergem impreuna prin padurea ce urma dupa varf, spre Radcoasa si apoi Lacul 3 ape.







Undeva la un moment dat prin padure, din cauza neatentiei am dat cu genunchiul in furca si n-am mai putut tine ritmul lor. Am ramas in urma putin, apoi in cateva minute s-a incalzit si genunchiul, asa cum speram. La timp m-a prins Cristi din urma si am continuat, pana cand el s-a oprit dupa Radcoasa undeva pe dealuri cu "Robike" sa-l ajute. Am profitat si m-am distantat destul de bine.





Stiam ca daca ajung primul la inceputul coborarii, am scapat. Asa a si fost. Ajung primul la dig, opresc putin la punct sa beau un pahar si o tulesc. In spate nimeni, decat cei de la 30. Apoi pe urcarile ce au urmat am mers cum am putut mai bine, pana cand am simtit ca se pune un carcel si am fost nevoit sa incetinesc putin. Au fost apoi urcarile acelea lungi cu vizibilitate mare, unde in fata la o distanta de vreo 300 m il vedeam iarasi pe Ely. Ma uit in spate, vad ceva lume de la 30 si continui sa ma indrept spre finish cu mai putin de 5 km, in pozitia de lider.

Mai trec de o urcare, iar cand ajung in varf arunc un ochi in spate si vad ceea ce nu-si doreste niciun ciclist sa vada vreodata, pe micul Contador in echipament Mapei. Constat ca distractia mea s-a terminat odata cu evadarea.



Continuam impreuna amandoi, pe portiunea comuna de la start, si pe ultima urcare pe smocurile de iarba e mai bun, iar eu raman in spate strangand din dinti ca nu pot sa tin pasul. Picioarele nu ma asculta. Cand ajung la balta mare il vad pe celalalt deal cum fuge spre victorie. S-a terminat, sunt dezamagit de mine, dar atat am putut. Corpul meu nu putea mai mult in stadiul asta. Termin la 40 de secunde de Cristi, pe locul 2 cu timpul de 3:13, cu o medie a vitezei de 17,5 si a pulsului de aproape 190. Aici mi-am impins limitele ajungand la puls maxim 208.



Cu tot acest mic regret sunt bucuros ca am facut o cursa buna,ca am terminat cu bine, ca am reusit sa-i prind pe evadati la inceput si sa continui cu ei. De asemenea mi-a facut placere sa ma intrec cu Cristi. Il felicit inca odata, si stiu ca "nu asa usor bati un campion national." dar a fost "cat pe ce".

V-am pupat !